Nobilimea croată şi regele Matia Corvin  

Borislav Grgin

 

Relaţiile dintre Croaţia medievală şi Matia Corvin pot fi privite cel mai bine prin intermediul relaţiilor regelui cu diferitele categorii ale nobilimii croate. Acest fapt se datorează în primul rând structurii surselor păstrate, mai ales sursele scrise fiind, într-un fel sau altul, legate de nobilime. Din această perspectivă, relaţiile lui Matia Corvin cu conţii Frankopan (Frangepan), Kurjaković, Blagajsk, Nelipčić şi Zrinski sunt cele mai bine documentate.

Sursele indică că, în vremea în care era în conflict cu familia Kurjaković (conţii de Krbava), spre exemplu, Matia a adoptat o poziţie extrem de flexibilă în raport cu principalii magnaţi croaţi din acea perioadă, conţii Frankopan. Deşi, la început, Martin Frankopan se număra printre adversarii săi, întrucât îl sprijinise pe Frederic III de Habsburg, după încoronarea sa din 1464, Matia s-a reconciliat fără ezitări cu Martin. Se pare că momentul de cotitură în relaţiile dintre cei doi a fost contribuţia antiotomană a contelui Martin.

Fratele lui Martin, Stjepan, se numărase de la început printre principalii susţinători croaţi ai lui Matia. Una dintre explicaţiile pentru atitudinea sa era probabil dorinţa de a acapara o parte cât mai importantă din moştenirea conţilor Celjski (Cillei), scop pentru care avea nevoie de sprijinul lui Matia. În plus, spre deosebire de fratele său Martin, se pare că Stjepan a evaluat mult mai bine raporturile de forţă în interiorul regatului şi în regiune. În primii ani de domnie ai lui Matia, el a fost implicat în mod repetat în diferite misiuni diplomatice, în special în Peninsula Italică, misiuni destinate promovării poziţiei creştine a regelui şi obţinerii de ajutor militar şi de subsidii antiotomane. În acest plan diplomatic, Stjepan era avantajat de căsătoria sa cu Isota d’Este, prin care avea numeroase rude la curţile din Modena, Ferrara, Milano şi Napoli. El s-a numărat printre participanţii croaţi şi ungari la Congresul de la Mantova (1459), convocat de papa Pius II în speranţa unei cruciade antiotomane.

Cu toate acestea şi în pofida diferitelor legături care-l apropiau pe rege de fiecare dintre aceşti conţi, Matia n-a ezitat să-i deposedeze pe Frankopani de cele mai valoroase posesiuni de pe coasta adriatică, şi anume oraşul Senj  (Zengg, Senia) şi cea mai mare porţiune din comitatul de Vinodol. Aceste posesiuni aveau o importanţă crucială în competiţia regelui cu Veneţia şi imperiul pentru dominaţie în nordul bazinului adriatic. După 1464, chiar şi relaţiile dintre Matia Corvin şi Stjepan Frankopan s-au deteriorat, datorită interesului sporit al monarhului pentru controlul oraşului şi regiunii Modruš, centrul posesiunilor lui Stjepan şi o fortăreaţă-cheie pe importantul drum medieval care lega Zagrebul de Senj. Interesul său pentru Modruš a devenit clar în mod particular în timpul bine-cunoscutei dispute a regelui cu papa asupra candidaţilor pentru scaunul episcopal de Modruš, deschisă de căsătoria sa cu Beatrice, fiica regelui napolitan Ferdinand de Aragon.

Un alt element major al politicii sud-vestice a regelui Matia Corvin, care a direcţionat politica sa spre Croaţia, a fost dat de eforturile defensive antiotomane, corelate în mod constant cu grija de a bloca orice cuceriri teritoriale sau de influenţă ale republicii veneţiene şi ale casei de Habsburg în Croaţia. Doar în acest context poate fi percepută mai bine poziţia regelui în raport cu diferite personaje şi grupuri sociale din aria croată. S-ar fi putut crede că Matia Corvin avea să promoveze pe plan social grupuri, precum nobilimea mică şi mijlocie, care anterior nu avuseseră un real acces la demnităţi, pentru a-şi extinde baza stăpânirii sale şi a-şi proteja astfel interesele împotriva magnaţilor croaţi, aflaţi, la rândul lor, în dispute proprii pentru putere. Dar n-a fost cazul.

Trebuie menţionat şi că nobilimea mică şi mijlocie, deşi unii dintre membrii ei aveau o situaţie destul de bună, era foarte preocupată de problema supravieţuirii în faţa ameninţării otomane. În această privinţă, ajutorul pe care ea l-a primit din partea regelui Matia Corvin a fost integrarea disputatului oraş Senj şi a târgurilor şi fortăreţelor vecine în căpitanatul de Senj (1469), alte fortăreţe importante fiind şi ele înglobate în sistemul defensiv antiotoman. Cu toate acestea, costurile sistemului defensiv erau destul de ridicate şi resursele croate nu puteau asigura siguranţa sistemului pe cont propriu, fiind nevoie de ajutoare substanţiale din partea autorităţilor centrale.

 

Borislav Grgin

Nobilimea croată şi regele Matia Corvin

» anul XX, 2009, nr. 2 (225)