Constantina Raveca Buleu

 

Schiţe despre mentalităţi

   

Apariţia din 2008, în colecţia Exquisite a Editurii Bastion din Timişoara, a volumului lui Dan Ungureanu, Zidul de aer: Tratat despre mentalităţi se datorează impulsului diagnostic al autorului confruntat cu multiplicitatea nuanţată a schimbărilor produse în România de după 1989. Sub presiunea raţionamentului diferenţiator exprimat în Prefaţa cărţii – „A adopta legi şi a adapta mentalităţi sunt două procese diferite, primul rapid, al doilea lent“ –, bilanţul mutaţiilor din valorile societăţii româneşti ajunge să fie integrat într-un tablou extensiv al mentalităţilor de pe glob, ceea ce presupune automat o circumscriere teoretică a ariei de cercetare. Primul capitol al cărţii, Mentalităţile, răspunde acestei necesităţi şi, după ce bifează definirea mentalităţii – „Mentalităţile sunt suma reprezentărilor pe care le au membrii unei societăţi despre ce este sau ce ar trebui să fie societatea umană, şi despre raporturile dintre oameni“ – şi a studiului ei – „Studiul mentalităţii presupune cercetarea structurii societăţii, ierarhizată sau egalitară, difuză sau specifică, individualistă sau colectivistă, precum şi raporturile cu timpul [...] şi raporturile cu natura [...]“ –, accentuează imperativul comparatist şi caracterul descriptiv al studiului mentalităţilor şi insistă asupra naturii implicite şi invizibile a mentalităţii. „În general – scrie Dan Ungureanu, în perfect acord cu metafora din titlul volumului său –, mentalitatea este insesizabilă. Ea este pentru gândire ceea ce este aerul pentru respiraţie, ceva indispensabil, dar insesizabil.“

În discursul Tratatului despre mentalităţi, materia subtilă şi lent modificabilă a mentalităţii ia forma unui inventar interdisciplinar, melanj de date istorice, mitologice, politice, ideologice, biologice sau gestuale, distribuite pe arii geografice considerate unităţi coerente, ceea ce nu înseamnă că autorul ignoră diferenţele interne care duc la apariţia unor cazuri de falie, cum este Brazilia în raport cu America Latină, prima arie geografică discutată în Zidul de aer. Survolând mentalităţile existente în această zonă, autorul marchează nu numai produsele culturale specifice fiecărei ţări în parte, ci şi punctele de convergenţă, precum anomia ridicată originată în moştenirea epocii coloniale. Loviturile de stat, drogurile, inegalitatea socială accentuată, criminalitatea, dictaturile militare, războaiele civile, birocraţia şi ierarhizarea accentuată fac parte din peisajul statelor din America de Sud. În cazul special al Braziliei, autorul consideră că „discordanţa cronică între lege şi aplicarea legii“ justifică plasarea ei într-o serie cu mentalitatea balcanică şi cea rusă.

Analizei critice detaliate a Statelor Unite ale Americii îi sunt alocate mai bine de patruzeci de pagini de date, care se succed într-un ritm alert, de afirmaţii tranşante şi riscante totodată, departe de discursurile soft caracterizate de political correctness. Autorul apreciază că „americanii se mândresc inutil cu democraţia lor, ale cărei principii şi texte le ignoră“, situaţie confirmată subtil şi de ignoranţa americanului de rând în raport cu aceste principii şi legi. Imaginea negativă se completează cu ipocrizia, maniheismul cronic, dispensarea de inteligenţă, conformismul, obligativitatea fericirii (opusă net atitudinii europenilor) şi, mai ales, „băieţoşenia“, în care Michael Novak vede caracteristica cea mai importantă a americanilor, amestec de „inocenţă şi cruzime, iubirea distracţiilor şi dispreţul faţă de femei“. Analiza lui Dan Ungureanu înglobează şi alte note caracteristice societăţii americane: procesomania, crima organizată, fundamentalismul creştin şi scurtcircuitarea competiţiei prin asocierea în secte şi comunităţi, ghetourile, importul de oameni de ştiinţă, militarismul şi recurgerea la forţa brută (pe care, în rezolvarea diferendelor, „n-o folosesc decât copiii şi supraputerile“), autoadmiraţia şi cinematografia creatoare de mituri într-o „cultură cu context sărac“. Canada este, în descrierea autorului, „ţara fără istorie prin excelenţă“. La polul opus, Europa reprezintă o arie de mentalitate cu o istorie extrem de nuanţată, cu o mitologie pe măsură şi cu diferenţe de mentalitate cât se poate de nuanţate, grecii şi romanii Antichităţii ilustrând perfect această situaţie. Numele fenician dat continentului şi mitul grec referitor la fata omonimă, faptul că Europa în sine reprezintă o noţiune geopolitică târzie, mitologiile specifice şi imaginarul diferenţiat, informaţiile antropologice şi decalajele istorice, dezvoltarea economică şi structura familială, toate acestea se integrează în analiza mentalităţilor europene, revelând existenţa unor „bariere invizibile“ între ţările Europei. Concentrat asupra istoriei – ca în cazul Irlandei –, alteori asupra predispoziţiilor psihice – cum se întâmplă în capitolul dedicat Germaniei –, Dan Ungureanu încearcă să marcheze tocmai aceste bariere insesizabile. Rezultatul este concentrat în sentinţe de genul: „germanii sunt un popor sălbatic şi sângeros, căruia îi place să ucidă şi să moară“, „societatea suedeză este închisă social şi vidă spiritual“ (parafrazându-l pe Ĺke Daun) sau: „mentalitatea românească este disfuncţională“. Suita de capitole dedicate ţărilor europene (cu excepţia celui consacrat României) şi felul în care sunt aduse din condei diferite aspecte ale vieţii din perimetrul acestora (cu inerente preconcepţii adiacente) amintesc de Analiza spectrală a Europei a lui Hermann Keyserling – dar nu o concurează în profunzime.

Diagnosticul mentalităţii româneşti invocă drept specifice personalismul difuz şi individualismul, cantonarea în situaţia mentală a Evului Mediu occidental, lipsa de fair play, nerespectarea legii, mitocănia, elitismul cultural, care ia uneori forma „mesianismului harismatic“, precum şi un acut „complex al Niobei“, caracterizat de nevoia românilor de a se plânge, izvorâtă – în opinia autorului – din dorinţa de intimitate. Departe de a fi exclusiv apanajul românilor, mentalitatea particularistă caracterizează – după autor – Balcanii şi Rusia, în ciuda incongruenţei dintre mentalitatea rusească şi europenitate.

Extremul Orient înseamnă societăţi colectiviste (opuse celor individualiste din Occident), conformism şi o rată redusă a criminalităţii, o organizare familială distinctă, un stat cu rol de coordonare ofensiv şi o paletă de sentimente şi de simboluri total diferite de cele occidentale. În spiritul tabloului realizat de Dan Ungureanu, trebuie să notăm schematic şi faptul că atotputernicia comunităţii (Umma) caracterizează Orientul Mijlociu, pe când diversitatea şi mentalitatea colectivistă sunt proprii Africii subsahariene.

În ansamblul cărţii, acolo unde aspectele discutate se pretează la o comparaţie elocventă, analiza descriptivă a blocului de mentalitate este scurtcircuitată de opoziţia cu datele proprii unei alte arii de mentalitate, practica aceasta având drept rezultat repetarea unor antiteze. Acestea ar putea părea de-a dreptul simpliste – cum este cazul aserţiunii potrivit căreia popoarele romanice sunt caracterizate de intoleranţă religioasă şi de toleranţă rasială, în vreme ce popoarele germanice manifestă toleranţă religioasă şi intoleranţă rasială –, dacă discursul nu ar îngloba şi observaţii corective la fel de tranşante, vizibile în cazuri de excepţie, ca de pildă calificarea Spaniei drept „singura ţară catolică rasistă“.

Recunoaşterea handicapului epistemologic propriu studiului mentalităţilor nu îl împiedică pe autorul Zidului de aer să privească critic şi reprobator teorii şi puncte de vedere alternative. Astfel, fidel spiritului decomplexat care traversează întreaga carte, Dan Ungureanu îşi începe şi îşi încheie discursul dând de pământ cu Samuel Huntington şi cu Francis Fukuyama. Ideile legate de iminenţa triumfului modelului politic american ale celui de-al doilea sunt puse pe tapet şi sancţionate; cât despre cel dintâi, autorul nostru scrie: „Pentru cercetătorii mentalităţilor, ea [The Clash of Civilizations] este o naivitate americană de rând, un fast-food pentru idei“. Prin comparaţie, Zidul de aer îşi propune să ofere o gastronomie consistentă...

 

Constantina Raveca Buleu

Schiţe despre mentalităţi

» anul XX, 2009, nr. 1 (224)