Diagnoze şi terapii actuale

 

Ana Pantea

  

Trebuie să admitem că politica, administraţia sau economia autohtonă oscilează adesea între indiferenţă şi promiscuitate. Precaritatea reperelor intelectuale şi lipsa unor viziuni clare au dus la compromiterea instituţiilor publice, la o stare patologică a societăţii, ce pare astăzi insolubilă. Ultimul volum al filosofului Andrei Marga, Diagnoze: articole şi eseuri (Editura Eikon: Cluj-Napoca, 2008), este o carte „a sincronicităţii“, în sensul dorinţei vădite a autorului de a surprinde maladiile timpul pe care le traversăm noi astăzi. Cartea este, în egală măsură, un volum scris pe tonul personal al celui ce reflectează asupra viitorului, asupra posibilelor soluţii ce pot fi date crizei lumii contemporane. Diagnozele sunt indispensabile în cazul unei patologii sau crize, fie de natură fiziologică, fie una ce ţine de întregul societăţii. Dar ele sunt profitabile pentru toţi cei ce sunt preocupaţi de restructurarea societăţii, de filosofi, sociologi sau politologi. „La noi diagnozele nu sunt frecvente, precum în alte ţări, aici fiind mai mare separarea între cei ce iau decizii şi cei ce caută să cunoască societatea ca societate. Chiar dacă se poate spune că slaba capacitate politică, carenţele administraţiei şi firava capacitate de analiză nu sunt străine una de alta.“

Dacă politica însemna, odinioară, o prelungire a moralei sau o dezbatere în interes public, ea este văzută astăzi ca o practică „în care se asumă că este nevoie mai ales de şefi, o politică în care statul este redus la o asociaţie, o politică în condiţiile subdezvoltării «gândirii politice» şi ale ignorării «interesului public», o politică ce operează cu înţelesuri depăşite ale democraţiei şi este lipsită de proiecte“. Astfel, în România (şi nu doar aici), la ora actuală, dialogul cu şi pentru oamenii de rând este înlocuit cu parvenitismul; dorinţa de schimbare cu voinţa de putere; efortului depus în interes public îi este preferată căutarea eternă a unui vinovat. Verdictul dat de autor este, deci, cât se poate de radical: „într-o ţară care are nevoie de reforme pentru punerea în valoare a «posibilităţilor extraordinare din oamenii de rând» politicienii sunt mai preocupaţi să exploateze ocazia în favoarea proprie, decât să proiecteze dezvoltările în interes public“.

Iar dacă starea de fapt a lumii noastre este una cvasipatologică, cauzele bolii trebuie identificate la toate nivelurile. Volumul Diagnoze: articole şi eseuri sondează maladiile ce afectează România, Europa şi lumea în întregul ei. În egală măsură, cartea urmăreşte să surprindă cauzele bolii printr-o imagine exhaustivă dată spaţiului în care ea se manifestă, deci a  societăţii. Astfel, investigaţia se articulează la nivelul analizei culturale, cea a societăţii, a politicii (gândită la nivel global), filosofiei sau teologiei actuale.

Ultima secţiune a volumului este dedicată, în mod surprinzător, fotbalului, într-un mod diferit de cel al lui Raymond Aron care compara politica cu un meci de fotbal. Cititorul neatent trebuie prevenit din timp: fotbalul reprezintă, cel puţin din punctul de vedere al bărbaţilor, o viziune asupra lumii. Astfel, ei se simt obligaţi să facă afirmaţii, să dea prognoze competente despre acest joc, despre strategiile care o articulează şi industria gigantică care s-a consolidat pe umerii ei. Textele scrise de Andrei Marga, la invitaţia unui cotidian clujean, cu ocazia Campionatului Mondial de Fotbal din Germania, cred că ar trebui citite din această prismă. Mai mult, aceste pagini tind să reflecte o pasiune a autorului lor, având darul să umanizeze orice profesor sau filosof imaginat, adesea, doar în spatele unei catedre confortabile şi nu la un meci de fotbal.

Volumul Diagnoze poate fi citit la rândul său ca un „meci“, ca o competiţie de idei, ca o răfuială cu superfluul, cu efemerul. Andrei Marga îşi dezvăluie în această carte, prin tonul personal al scriiturii, o altă latură a sa: este erudit fără a fi meticulos, vizionar fără a fi moralist şi este educativ fără a fi didactic. El nu ne vorbeşte pe un ton revendicativ-absolutist, ci pe cel al unui gânditor care cunoaşte precis dezbaterile majore din lumea internaţională contemporană. În acest context, el rămâne, în mod constant, unul dintre acei puţini intelectuali echilibraţi care ne arată repere, pentru a nu ne rătăci în lumea agitată şi arogantă de astăzi.

 

ANA PANTEA

DIAGNOZE ŞI TERAPII ACTUALE

» anul XIX, 2008, nr. 11 (222)