Avangarda Rusă

  

* * *

 

Dmitri Kriucikov

 

(1887-1938)

 

Tu eşti îmbrăcată-ntr-o rotondă de fulgi scânteioşi.

Deja se duce şi-al cincelea ceas. Seara-i sobră, tihnită.

Iar în depărtatul azur Cineva gheaţă bucăţele-mii

Risipi neglijent dintr-o sfărâmată sită.

Imaginează-ţi cum, noaptea, va luci dens-intens

Smaralde revărsate de-al tăriilor ocean,

Cum plana-va pasărea cu ochii negri,

Cu negre aripi, de-asemeni – antic-eternul bâtlan.

Imaginează-ţi cum se va-nălţa ancestralul luminător

Din argintie raclă, cum şi cât de calm, neauzit

Tundrei ocol va da, locaşul ocrotindu-şi

De ochi răi, de obide şi cuvânt răstit.

Imaginează-ţi cum, în noapte, cu văz friguros,

Şi mai mult se răcesc gheţari, acostând la Novaia zemlea,

Precum copleşi orfani, nomazi sinilii,

Plutitori, lic de faruri ca şi purtând.

Pe pervaz – plâns-ozor din lacrimi îngheţate.

Ca şi mine, capricios, el e stih care moare.

Tu treci în rotondă de fulgi scânteioşi.

S-a dus ora cinci. Seara-i tihnită, se pare.

 

 (1913) 

Traducere şi antologie de Leo Butnaru

DMITRI KRIUCIKOV

POEM

» anul XIX, 2008, nr. 10 (221)