Ars Nova a împlinit 40 de ani

 

     În 8 octombrie, în sala de concerte a Conservatorului, Ars Nova a lui Cornel Ţăranu şi-a sărbătorit, fastuos, 40 de ani de avangardism muzical. Sau poate nu trebuie să îl numim neapărat „avangardism“, cum l-a numit Ion Pop, ci muzică extrem-contemporană. Concertul aniversar a avut însă un minuscul detaliu avangardist: pe scena de concert, plină de instrumente, microfoane şi cabluri, lîngă pupitrul dirijorului a fost uitată (lăsată?) o geantă: mare, neagră, probabil plină de partituri... O să se împiedice sau nu o să se împiedice cineva, poate dirijorul? m-am întrebat, şi am pariat, antidostoievskian, că nimeni nu va sparge în seara asta de gală vaza chinezească... (Nu s-a împiedicat.) În programul serii, piese dificile de D. Cojocaru, Ştefan Niculescu, Tiberiu Olah, D. Dediu, I. Xenakis şi Cornel Ţăranu. A dirijat Cornel Ţăranu. Au participat soliştii Lavinia Cherecheş, Iulia Merca, Marius Budoiu, Gheorghe Roşu, Aurel Marc şi actorul Anton Tauf.

     „Muzica nouă“ seamănă cu poezia extrem-contemporană – prin tăceri, comenta după concert Nicolae Balotă; prin sunetul însuşi, credem noi, căci e „sfărîmată“, „nemuzicală“, contorsionată şi dramatică. Cînd are şi forţă – iar programul serii a avut, prin cîteva compoziţii, şi piese pline de forţă –, „te prinde“ şi te copleşeşte. Anaktoria lui Xenakis este copleşitoare. Invocaţiile lui T. Olah erau de asemenea puternice, iar Cîntecele nomade ale lui C. Ţăranu, pe versuri de Cezar Baltag – compozitorul ştie poezia contemporană ca un istoric literar şi o iubeşte ca un poet –, frumoase şi provocatoare ca muzica lui Stravinski.  

***

ARS NOVA A ÎMPLINIT 40 DE ANI

» anul XIX, 2008, nr. 10 (221)