Revista revistelor

 

• Mesagerul se numeşte revista bistriţeană care ne soseşte din cînd în cînd la redacţie. Reflectă ritmic viaţa culturală a oraşului, are comentarii de carte, poeme şi o „fototecă“ pe cinste. Măcar aşa să ne vedem...

 

• După numărul antologic dedicat lui Ion Mureşan, Vatra îi dedică numărul pe august unui alt clujean: unui cărturar de rangul întîi al provinciei noastre pedagogice, adică lui Nicolae Balotă. Cărturarul şi romancierul Nicolae Balotă – ce este Caietul albastru dacă nu unul din marile romane ale literaturii noastre? – publică în acest număr o tulburătoare povestire, Bonjour, les amoureux, despre ultimele luni ale Biancăi Balotă. Apoi, fragmente din Abisul luminat, romanul memorialistic la care lucrează de mulţi ani şi pe care sperăm să înceapă să-l publice cît mai curînd. Două interviuri cu profesorul Balotă, realizate de Iulian Boldea (iniţiatorul întregului proiect, de altfel) şi de Ovidiu Pecican, completează „prezenţa în direct“ a eroului numărului. Multe, foarte multe texte despre opera şi personalitatea lui Nicolae Balotă, scrise de oameni din medii diferite şi de toate vîrstele, de la preotul Matei Boilă, prieten din tinereţe al dlui Balotă, la György Géza. Numărul este de colecţie.

 

• În Dilemateca pe mai 2008, de citit scrisorile lui Blaga către Maria Avramescu, editate de Rodica Pandele.

• În România literară, numărul 31, de citit portretul pe care Dumitru Avakian i-l face lui Cristian Mandeal. Iar în numărul 32, comentariul lui Nicolae Manolescu, intitulat O carte indecentă: este vorba despre volumul O sută de zile cu Monica Lovinescu, de Doina Jela. Psihologia „văduvei abuzive“ are, se pare, nesfîrşite variaţiuni, fii, fiice, prieteni sau simple cunoştinţe arogîndu-şi, după moartea cîte unei personalităţi, dreptul de-a lua în proprietate unică, geloasă, memoria celui dispărut. Acesta pare a fi şi cazul de faţă, pe care îl discută, calm şi ferm, Nicolae Manolescu. Tot în numărul 32, de asemenea de citit scrisorile lui Sebastian  către Radu Cioculescu.

 

• Familia, numărul 5, pe mai 2008, publică multe minunate poeme de Wisława Szymborska. Nu exagerez: sînt chiar minunate. Aş vrea să ştiu cine le-a tradus...

 

• Pagini în memoria lui Aleksandr Soljeniţîn în săptămînalul Cultura din 14 august a.c. Un serial, Ipostaze feminine în filosofie, de David Ilina, din care eu am citit episoadele I-III, încearcă să-i convingă pe literaţii din România că filosofia este şi frumoasă, şi compatibilă cu feminitatea.

 

• Shakespeare este „cel mai bănos dramaturg... deşi e un autor dificil“, ne avertizează Mihai Măniuţiu în Mozaicul, nr. 6-7. Tot numărul este despre Festivalul Shakespeare de la Craiova, aşa că am întîlnit vechi cunoştinţe (ce-i drept, cunoştinţe din spaţiul virtual, dar ce contează): George Banu, Emil Boroghină. Fotografiile din spectacole sînt frumoase şi ne-au făcut poftă de mers la teatru. Ce şi-ar putea dori mai mult cei din redacţia Mozaicului?

 

• Cum te-atingi, chiar şi cu o floare, de mişcarea legionară, cum îţi aprinzi paie-n cap. Este ceea ce-a făcut Sorin Lavric prin cartea sa despre Noica. Criticat pînă acuma dinspre stînga, ca nu destul de rezervat faţă de legionarism, Sorin Lavric e criticat acum, în Jurnalul literar, dinspre dreapta... ca prea aspru cu legionarismul. În România e greu (de fapt, e periculos!) să faci cercetare ştiinţifică, căci validarea sau invalidarea ei o decid... jurnaliştii, mulţi dintre ei neintraţi vreodată într-o bibliotecă...

 

• Multe pagini despre festivalul „Zile şi Nopţi de Literatură“ de la Neptun în Noua literatură, nr. 16, iunie 2008. Revista e alertă şi se citeşte cu plăcere. „Traducătorii români cer să fie plătiţi ca în Albania“, titrează Luminiţa Marcu... şi ne spune de ce: pentru că-n Albania un traducător primeşte 5 euro pe pagină (în timp ce în Europa Occidentală, 20, iar în România, v-aţi prins, mai puţin ca-n Albania: 2,50 euro...). Ehei... la un moment dat, noi, scriitorii, care nu sîntem plătiţi nici măcar cît sînt traducătorii, ar trebui să facem grevă cu toţii... N-o să facem, fireşte: pentru simplul motiv că ne place să scriem.

 

Al. O.

 • Pe parcursul verii, revistele culturale au acordat o atenţie deosebită vizitei făcute în România de către laureatul Premiului Nobel, Orhan Pamuk. În Dilemateca (anul III, nr. 25, iunie 2008) putem citi un amplu interviu realizat de către Marius Chivu cu scriitorul turc. Aflăm astfel elemente inedite din viaţa acestuia: modul în care se documentează pentru scrierea romanelor, cine sunt primii cititori ai scrierilor sale, raporturile pe care le are cu rudele etc. Din această convorbire, mi-au atras atenţia două remarci: prima, referitoare la întrebarea la care scriitorul a încercat să ofere un răspuns prin scrierile sale: „Suntem făcuţi din tradiţii sau suntem liberi să explorăm şi să ne purtăm cum ne place? – aceasta este întrebarea la care încearcă să răspundă cărţile mele“; cea de-a doua, despre modul în care laureatul Nobel se împacă cu celebritatea: „Mă descurc. Oricum, se pare că celebritatea e mai uşor de suportat decât lipsa ei“. 

• În Mişcarea literară (anul VII, nr. 1 (25), 2008, Bistriţa) am dat peste traducerea, de către Virginia Nuşfelean, a unui articol semnat de către François Busnel, intitulat  „Un bestseller în China“ (apărut în Lire, 2008).  Cartea lui Jiang Rong Totemul lupului s-a vândut în 20 de milioane de exemplare în China, va fi tradusă anul acesta în 26 de limbi, va fi ecranizată, a devenit deja obiect de studiu în universităţile americane şi a fost oferită de către patronii chinezi angajaţilor lor. Autorul, devenit cel mai celebru scriitor din China, a ales însă anonimatul: nu acordă interviuri, evită manifestările publice şi refuză să-şi dezvăluie adevăratul nume, Jiang Rong fiind un pseudonim. Iată cum îşi explică el atitudinea: „Lupul poate sta ore-n şir să îşi privească prada fără să o atace, chiar dacă moare de foame. E în stare chiar să renunţe la o turmă de gazele dacă simte că acest atac l-ar pune în pericol: încerc să aplic în viaţa mea cotidiană acest principiu“.  Să sperăm că romanul va fi tradus în curând şi în limba română.

 

Ciprian Bota

 

CIPRIAN BOTA

REVISTA REVISTELOR

» anul XIX, 2008, nr. 9 (220)