Romane postbelice

 Comisia specială Ion Bogdan Lefter 

Scriitor discret, care şi-a asumat dintotdeauna marginalitatea, în cele peste trei decenii de cînd, cu parcimonie, publică, Ion Iovan* a atras – totuşi – atenţia în anii 1980 prin cele două romane ale sale, Comisia specială şi Impromptu, în special prin cel dintîi, recenzat elogios de mai mulţi comentatori. Semnase în prealabil două volume de poezie cu scriitură rafinată, vag realistă, vag suprarealistă.

Comisia specială e o carte cu totul neobişnuită, intens experimentală, exuberant parodică, virulent satirică, de un comic debordant. Romanul e alcătuit exclusiv din documente scrise de personaje, locuitori ai unei comune: Moghiloaia, toponim el însuşi comic, derivat în limbaj dialectal din „movilă“. Cu mic, cu mare, vajnicii cetăţeni ai locului compun rapoarte, plîngeri, sesizări, contribuind la turnătoria generală care pare să dea sens comunităţii. Parabolă – deci – a unei societăţi a delaţiunii, uşor de interpretat ca vehement anticomunist, romanul a putut apărea în epocă datorită pretenţiei de ingenuitate şi a absenţei oricărei problematizări auctoriale. Probabil că cenzura n-a îndrăznit să decripteze cartea ca denunţ al denunţului ca esenţă a unui sistem politic bazat pe suspiciune şi pe frica generalizată, rămînînd varianta lecturii Comisiei speciale ca proză comică şi satiră a universului rural. Exista şi un precedent istoric legitimant, mult anterior, fără legătură cu totalitarismul jumătăţii a doua a secolului xx: satiricul clasic Ion Luca Caragiale, care a utilizat şi el, către sfîrşitul secolului xix, expresivitatea limbajelor stereotipe ale proceselor-verbale, ale telegramelor ş.a.m.d.

„Comisia specială“ din titlu se constituie după ce monumentul istoric de secol xvii din Moghiloaia, fala localităţii, arde într-un incendiu. Şi aşa se adună cantitatea monstruoasă de declaraţii scrise în care sătenii se toarnă din greu unii pe alţii. Efectul comic colosal vine din limbajul în care o fac. În primul rînd, frazele le sînt stereotipe, alcătuite din şabloane ale discursului oficial, politic ori şcolăresc. În al doilea rînd, ţăranii şi funcţionarii din Moghiloaia, tineri şi bătrîni, scriu groaznic de agramat, ceea ce produce expresivităţi pe cît de amuzante, pe atît de înspăimîntătoare; căci – se ştie – exprimarea chinuită vine dintr-o gîndire precară. În cazul dat, e vorba despre o populaţie (sat, ţară) cu simţul etic extirpat, prăbuşită într-o existenţă umilă, fără coloană vertebrală, oricînd dispusă la orice compromis în faţa autorităţilor, a ideii de autoritate. O lume degradată, „pe dos“, ca şi cartea care o transcrie, începînd cu un epilog şi încheind cu prologul. O umanitate depersonalizată, incapabilă să producă mesaje individualizate, drept care romanul are subtitlul Contexte: fiindcă delaţiunile sătenilor nu sînt texte relevante în sine, ca mărturii proprii, ci ca simptome de sistem, ca indici ai contextelor epocii, aşadar.

Radiografie a unei societăţi, parodie a comunicării, satiră a moravurilor pervertite, Comisia specială a lui Ion Iovan e un experiment de limbaj condus cu o remarcabilă dexteritate parodică. Un roman savuros-comic, echivalent cu un verdict moral şi politic antitotalitar.

 

Fişă pentru Kindlers Literaturlexikon, Kindler Verlag, parte a grupului german Rowohlt; prima ediţie: 1965; coordonatorul titlurilor româneşti din ediţia actualmente în lucru:

*. Ion Iovan (numele real: Ion Ivan) s-a născut la Găeşti, pe 9 mai 1937, într-o familie de funcţionari. A absolvit studii de drept şi de geologie. A fost funcţionar şi prospector geolog. După căderea regimului comunist, în anii 1990, a fost printre primii care s-au interesat în România de perspectivele site-urilor internet şi ale editării de cărţi electronice. A publicat puţin: două volume de versuri, două romane experimentale şi un volum biografic.

 

Bibliografie: După-amiaza unei clipe (poezie), Bucureşti: Editura Cartea Românească, 1976; Rezervaţie naturală (poezie), Bucureşti: Editura Cartea Românească, 1979; Comisia specială (roman), Bucureşti: Editura Cartea Românească, 1981; Impromptu (roman), Bucureşti: Editura Cartea Românească, 1986; Mateiu Caragiale: Portretul unui dandy român (eseu biografic), Bucureşti: Editura Compania, 2002.Gerhardt Csejka.

 

ION BOGDAN LEFTER

ROMAANE POSTBELICE. COMISIA SPECIALĂ

» anul XIX, 2008, nr. 7 (218)