Avangarda rusă

 

Vecinii

 

Benedikt Livşiţ

(1887-1939)

 

În liliachie vară, în fumul mov –

Eu văd! Eu văd! – vecinii  (lady care

Trecând, proiectată, prin golul ferestrei

Purta diademă)

Ridică pahare.

Dar oare chiar eu, obositul

De-această răsplată

Primi-voi ofilitele lor aripi

Şi fiece cocoşată limbă

A vinului de ceară?

Fireşte că ştiu – orişicare lady

Deja şi-a potrivit diadema;

Iar dânsa visează: în fumul mov

Ea anume-ar trebui să se-nalţe.

Şi mie să-mi revină uscatele copite

Pe treptele scării? Un băietan priveşte

La tăblia de-aramă

Cafeniu-roşcat, cu pomeţii laţi

Purtând o şifonată coroană de zadă:

Cum mai plescăie flacăra rotundă!

Cum se înmulţesc vuietele de trompete

Ale unei alte veri, mai vaste!

Însă vecinii pătrund tot mai jos

Cu aripile – şi numai una, doar ea

Înaltă, în veşminte-nguste

Cu mâna prelungită, ca o steblă

Cu mâna ce-nfloreşte-n cer

Înalţă, ca şi înainte, ca şi până acum

Pocalul cu vinul de ceară!

n

(1911) 

Traducere şi antologie de

Leo Butnaru

  

BENEDIKT LIVŞIŢ

VECINII

» anul XIX, 2008, nr. 7 (218)