Avangarda rusăLui Vladimir Maiakovski Igory Severianin (1887-1941)Amicul meu, V. Maiakovski,Ştrengar în vremi de-odinioară,Plăcându-i lumea să-ntărâte, Limba-i arăta, umblândBa-ntr-o bluză galbenă, lunară,Ba în sobru frac de-un vişiniu-închis.Părea să-ndemne: „Filistinilor,Catastrofaţi-vă ’năbuşitoarea beznă!“În detunătoare rânduri împovărate –Ba de-un stânjen, ba doar cât un sfârc –,Cu dărnicie le adresa reproşuriCelor ce numeau versul – „versuleţ“...Glasu-i de bas sonor, de tribunal,Cutremura naivitatea gloateiÎn ţara ce poţi zice că a slăninei e,Cu popi, jandarmi şi cu păstori de porci.În acei ani de negru, dur regimÎn artă ridicarăm vârtejiri semeţe.Volodia! Mai ţii minte ai Crimeei munţiŞi Kerciul închircit de plictiseală?O, aminteşte-ţi, aminteşte-ţi – suvenireRăvăşeşte în preadepărtate bezne,De la Gurzuf şi Ialta, Volodia dragă,Ori când nimerirăm în vifor dezlănţuit.În automobil, pe ţărmul din Selghir,Cu gustări diverse şi coniacuri vechi,Şi-acel portofel de barosan banchirCe deveni curând chiar portofelul nostru.Şi de Valentina-ţi aminteşti – cea careCât pe ce să-ajungă toată doar a mea?Graţie ţie, din suflet fu s-o scotPe „fetiţa zână dintre zâne“...Şi, în fine, ţii minte – drăguliţa Sonyka,Puţin – a mea, pe de-a-ntregu-a ta,Duduiţa, ah, atât de zvăpăiată,Duioasă, mlădioasă ca şerpoaica?...O, dacă tu, Volodia, mai ţii minteAceste fugitive, scumpe clipe,Vezi de îmi aruncă drept răspunsVersurile tale uriaşe!n(24.1.1923) 

IGORY SEVERIANIN

LUI VLADIMIR MAIAKOVSKI

» anul XIX, 2008, nr. 8 (219)