Musca şi odalisca

 

Ciprian Vălcan

 

 

„Profesor de filosofie, îndop gîşte la cerere“ – aşa ar putea să sune anunţurile de pe stîlpii de iluminat ai oraşelor noastre de provincie.

Iar după ce va trece mai mult timp, lucrurile se vor schimba: „Gîscă, îndop profesor de filosofie la cerere“...

***

Involuţie: Radio Gaga, Lady Gaga, Gaga...

***

Mi-am spus întotdeauna că idolul oamenilor sfîrşitului nu va fi nici un geniu, nici un sfînt, ci un boxer portorican de categoria muscă.

***

Pentru cei puternici, nevoia de sclavi e mai copleşitoare decît nevoia de hrană. Pot să-mi imaginez un cuceritor care se lasă să moară de foame din orgoliu, dar nu-şi refuză plăcerea de a pocni, cu ultimele puteri, din bici.

***

Nu e deloc surprinzător că toate geniile sînt atinse de mizantropie.

În schimb, e regretabil că nu toţi mizantropii sînt atinşi de geniu.

***

Mizantropul ar putea fi convins să devină canibal doar dacă ar dobîndi certitudinea că, procedînd astfel, ar reuşi să scape definitiv lumea de oameni.

***

Musca unui împărat e mai de preţ decît odalisca unui negustor de covoare.

Şi aşa va fi în veacul vecilor...

***

Două bătrîne se întîlnesc în apropierea blocului meu şi îşi fac urările cuvenite pentru sfîrşitul anului. Reuşesc să aud doar un fragment din conversaţia lor, tocmai acela în care amîndouă vorbesc despre faptul că sănătatea e cea mai importantă. Una dintre ele insistă că nu e nevoie de multe lucruri pentru a fi fericit şi devine formidabil de expresivă: „Că nu mîncăm decît cu o singură gură, ba, cîteodată, nici cu aia“.

Bătrînele mele n-ar fi participat niciodată la ospăţul lui Trimalchio...

***

Postistoria: Dumnezeu, diavolul şi ciorile...

***

Deşi această constatare ne răneşte orgoliul, trebuie să acceptăm că Providenţa pare să fie adesea doar o detaliată istorie a ciorilor.

***

Pentru gnosticii cei vechi, lumea e stăpînită de rău, dar cunoaşterea poate să o salveze.

Pentru gnosticii de azi, lumea e stăpînită de rău, dar nimic nu poate să o salveze.

***

Pentru gnosticii cei vechi, dobîndirea cunoaşterii înseamnă participarea la un efort de salvare a lumii, implicarea într-o urieşească bătălie cu forţele răului.

Pentru gnosticii de azi, dobîndirea cunoaşterii înseamnă o capitulare lucidă, abandonarea lumii în ghearele răului.

***

Cei vechi denunţau răul şi se străduiau să îl combată.

Cei de azi denunţă răul şi se mulţumesc cu atît.

***

Societăţile noastre de azi tind să devină în tot mai mare măsură asociaţii pentru omologarea excentricităţii.

***

Omul medieval: exist, deci aş putea să ajung în ceruri.

Omul rezidual: exist, deci voi fi hrană pentru viermi.

***

Pentru gnosticul de ieri, cunoaşterea e salvare.

Pentru gnosticul de azi, cunoaşterea e doar o intensă formă de disperare.

În ambele cazuri, răul e socotit la fel de adînc.

***

Singurul slogan în care crede cu adevărat omul rezidual: nu există salvare!

***

Omul civilizat nu e adesea decît un bichon maltez.

***

E cu putinţă şi mai mult rău decît sîntem capabili să ne inchipuim – să nu uităm că în jainism există nu mai puţin de 8 400 000 de infernuri...

***

Vlăduţ mă asigură că melcii au 25 000 de dinţi, lipitoarele – 32 de creiere şi caracatiţele – 3 inimi. Încep să mă întreb dacă n-ar fi mai avantajos să fiu lipitoare...

***

Ca să te iubeşti pe deplin pe tine însuţi n-ai nevoie decît de tine însuţi.

Adevărata patrie a lui Narcis e oglinda, nu agora.

***

Lui Narcis îi e mai uşor să fie portar la Şcoala de Muţi decît Preşedinte al Republicii Austriece...

***

Pentru a atrage din nou atenţia asupra sistemului său, ar fi nevoie ca Hegel să călărească o girafă.

În vremea noastră, Spiritul Lumii face la fel.

***

Cîtă vreme Imperiul prosperă, barbarii sînt angajaţi să-i poarte pe filosofi în cîrcă.

După ce Imperiul se prăbuşeşte, filosofii sînt obligaţi să-i poarte pe barbari în cîrcă.

***

Dacă ar trăi azi, Spinoza n-ar mai fi şlefuitor de lentile, ci frizer pentru cîini.

***

Pe lîngă Gengis-Han, Ludovic al xiv-lea nu e decît un băieţel căruia nu i-au căzut încă dinţii de lapte.

***

Niciun artist contemporan nu e în stare de un performance la fel de grandios precum un împărat nebun.

E întotdeauna mai uşor să prinzi în cuie urechile a o sută de sclavi decît propriile-ţi urechi...

***

Împăraţii nu au nici o ezitare să ordone jupuirea de viu a unui mistic, căci revelaţiile de care pretinde că are parte nu-i impresionează deloc – ei sînt convinşi că Dumnezeu le vorbeşte clipă de clipă.

***

Pentru un împărat, nu poate să existe un mistic care să nu fie tot împărat.

Oamenii de rînd care pretind că vorbesc cu Dumnezeu nu sînt decît nişte farsori, nişte profeţi mincinoşi, nişte bieţi şarlatani buni să sfîrşească pe rug.

***

Un cîine care muşcă fundul unui spiţer face mai mult pentru educarea victimei sale decît zece pamflete filosofice.

Colţii unui dulău sînt o armă filosofică mai eficientă decît toate prelegerile lui Hegel.

Ciprian Vălcan

Musca şi odalisca

» anul XXVIII, 2017, nr. 10 (329)