Gheorghe Săsărman

 

„Am rămas consecvent cu mine însumi“

 

La 18 ani nu-mi prea făceam visuri, nici măcar proiecte mai concrete nu aveam. Eram în preajma bacalaureatului, voiam bineînţeles să studiez, dar încă nu ştiam ce anume, ştiam doar ce nu intra în discuţie şi, fiindcă mă atrăgeau atât disciplinele riguroase, cât şi „umanioarele“, singura mea dorinţă era să-mi păstrez un larg orizont de cuprindere. Aveam încredere în mine şi ignoram eşecurile care mi-ar fi putut servi de avertisment. Imaginea mea despre viitor era destul de confuză, dar îmi părea de la sine înţeles că, la fel ca fraţii mei mai mari, mă voi strădui să am un statut profesional solid, că mă voi căsători cândva şi voi avea copii. Nu mă îndoiam că România îşi va continua drumul alături de celelalte ţări ale „lagărului socialist“ (dar cine se îndoia pe atunci?) şi nici prin cap nu-mi dădea că propriul meu drum va fi marcat de cotituri radicale, că-mi voi părăsi cândva patria şi că preocuparea mea cea mai statornică se va dovedi, în cele din urmă, aceea pentru scris. Am ales arhitectura; student la arhitectură, am debutat ca prozator; arhitect cu diplomă, m-am decis să devin gazetar; lucrând la ziarul partidului, am scris o carte – Cuadratura cercului – care avea să dea de furcă cenzurii; iar când un frate „fugit“ a ajuns să cântărească la dosar mai mult decât propria biografie, am luat şi eu calea exilului – pentru orice scriitor, gest echivalent cu o sinucidere profesională. Câştigându-mi printre străini pâinea ca informatician, mi-am păstrat totuşi dexteritatea limbii materne şi am revenit pe frontul publicisticii şi al literaturii române. Iar dacă am o familie cu care mă mândresc, nu-i mai puţin adevărat că prima mea căsnicie s-a sfârşit în naufragiu. Nimic din ce mi-a fost dat să trăiesc în cele aproape şase decenii de la vârsta majoratului nu se potriveşte cu ceea ce îmi imaginam pe atunci că va fi viaţa mea – însă cu toate acestea, şi în ciuda aparenţelor, pot spune liniştit că am rămas, de fapt, consecvent cu mine însumi.

München, 1 februarie 2017

Gheorghe Săsărman

„Am rămas consecvent cu mine însumi“

» anul XXVIII, 2017, nr. 3 (322)