Comunicate


Uniunea Scriitorilor din România, prin preşedinte Nicolae Manolescu, anunţă faptul că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins cererea dlui. Cipariu Dan Mircea prin care acesta solicita să se constate alegerea nestatutară în anii 2009 şi 2013 a dlui. Nicolae Manolescu în funcţia de Preşedinte al USR şi lipsa de reprezentativitate legală şi statutară a membrilor organelor executive de conducere ale USR conduse de dl. Nicolae Manolescu.
Deşi nu mai este membru al Uniunii Scriitorilor din România, dl. Cipariu Dan Mircea a contestat alegerea dlui. Nicolae Manolescu şi celorlalţi membri ai organelor de conducere, după 7 ani şi, respectiv, după 3 ani de la data alegerilor.
Prin acţiunea formulată, dl. Cipariu Dan Mircea susţine că alegerea Preşedintelui Uniunii Scriitorilor din România nu ar fi fost făcută în urma unor adunări generale organizate statutar la care să fi putut participa toţi membrii.
Judecătoria Sectorului 1 a respins această acţiune, aşa cum respinsese anterior şi două cereri având ca obiect suspendarea Preşedintelui Nicolae Manolescu din funcţiile deţinute, până la soluţionarea dosarului vizând verificarea legalităţii alegerilor şi reprezentativităţii statutare.
Reamintim că, deşi organele actuale de conducere sunt alese pentru un mandat în perioada 2013-2018, care nu a încetat în niciun fel, diferite persoane îşi arogă diverse funcţii în care s-au auto-ales, fără respectarea dispoziţiilor statutului Uniunii Scriitorilor din România şi cu încălcarea prevederilor legale.
Pentru dovedirea caracterului nelegal al susţinerilor acestor persoane, există pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 şi dosarul având ca obiect anularea actelor prin care câteva persoane s-au ales unele pe altele în funcţii de conducere ale Uniunii Scriitorilor din România, în urma unei Adunări Generale nestatutare. Urmează ca instanţa de judecată să decidă.

 

Şedinţa Comitetului Director din 3 noiembrie 2016


La şedinţa Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor din România care a avut loc la Iaşi joi, 3 noiembrie 2016, au participat, ca invitaţi, membri ai Filialei Iaşi a USR.
Pe ordinea de zi au fost: aprobarea noului Regulament de desfăşurare a Turnirului de Poezie; alegerea Comisiei pentru memoria scriitorilor; discutarea Regulamentului de funcţionare a Consiliului Editorial al Editurii Cartea Românească; analiza funcţionării revistelor Uniunii Scriitorilor din România (până la şedinţa Comitetului Director din 7 decembrie 2016, redactorii şefi vor prezenta un proiect editorial de redefinire a revistei pe care o conduc); diverse.

 

Pe scurt

Revista Ateneu din Bacău şi-a înmînat premiile pe 2016. Marele premiu al revistei i-a revenit Ilenei Mălăncioiu, pentru întreaga ei operă.
Foarte reuşit şi binevenit numărul tematic al Stelei clujene (nr. 8 din 2016) dedicat scriitorilor maghiari.
Călin Vlasie, directorul de editură iar nu poetul, spune tot: şi anume, într-un interviu realizat de Dan Stanca, publicat în România literară (nr. 45, 2016), vorbeşte despre mutarea Cărţii Româneşti la Paralela 45. Editorul îşi dezvăluie proiectele de viitor – ambiţioase – şi dă cîteva nume din viitoarea lui echipă editorială. În acelaşi număr din Romlit, Mariana Iova vorbeşte despre editarea lui Vasile Voiculescu. Din multele şi interesantele cronici literare şi comentarii de carte, una, a lui Marius Miheţ, m-a făcut să merg iute la librărie, să-mi cumpăr cartea lui Mihai Dim. Sturdza, Aristocraţi români (Humanitas, 2016), într-adevăr la fel de interesantă pe cît incită comentariul criticului orădean. De citit paginile despre „ciudatul“ Nobel literar din acest an, pagini la care colaborează Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu şi Anca Pein.
În foarte luxoasa revistă Scriptor, condusă de Lucian Vasiliu, de citit în numărul 9-10 delectabilele pagini ale lui Ştefan Afloroaiei, despre „Un paradox discret al frumuseţii“.
Altfel, în lume se-ntîmplă multe, de pildă creşte temperatura globală şi savanţii calculează zonele inundabile de pe urma topirii gheţarilor.
În Insula Flores, din Indonezia, a fost descoperit un verişor al omului, pitic – ne-ar ajunge cam pînă la brîu. Acolo totul a fost supus efectului de insulă (acelaşi ca la dinozaurii din zona Deva-Orăştie, miciţi, căci locuiau pe-o insulă, de jur împrejur fiind oceanul...): fiinţele mari au devenit mici iar cele mici au crescut mai mari, şoarecii erau cît pisicile noastre de azi, dar elefanţii piticiţi la vreun metru optzeci. Piticii de flori, cum îmi place să le spun (corect: Homo floresiensis) au trăit pe Insula Florilor şase sute de mii de ani şi au dispărut cam cu cincizeci de mii-patruzeci de mii de ani înaintea erei noastre, la contactul cu omul Sapiens (din care noi ne tragem), care, în marea lui ferocitate, şi-a eliminat concurenţa.
E pe cale să apară un vaccin împotriva depresiei, ale cărei mecanisme sînt din ce în ce mai transparente pentru savanţi. Ce-o să se facă poeţii?
Veşti bune pentru alchimişti: în marele athanor al cosmosului, orice poate trece în orice: cu excepţia fierului, singurul element care nu se dezintegrează în mod natural. Stelele însele au ca formă final-reziduală o masă de fier. Şi noi, pe care Hesiod ne-a avertizat că sîntem în vîrsta cea de fier...
Savanţii vorbesc despre Proxima Centauri ca despre un loc la îndemînă; şi proiectează ca în viitorul apropiat, cînd omul îşi va face minele în cer (adică pe diversele corpuri cereşti, de la meteoriţi la fragmentele din Centura lui Kuiper ori pe alte planete, inclusiv exoplanete) să folosească Proxima Centauri drept magazie de unelte şi depozit de combustibil în expediţiile interstelare; anume, navele pămînteşti se vor opri pe planeta/planetele din Proxima Centauri să se alimenteze cu combustibil, aşa cum noi ne-oprim în drum la o staţie de benzină. SF curat. Dar creat şi narat de savanţi, nu de scriitori, a căror imaginaţie se dovedeşte fatal-limitată în comparaţie cu a cercetătorilor. Aceştia, cu minţile lor ordonate, burduşite de informaţii ştiinţifice, fac superbe naraţiuni viitorologice. Mulţumim frumos. (P.)

P

Comunicate USR: Pe scurt

» anul XXVII, 2016, nr. 12 (319)