Mihaela Oancea

 

,,Faceţi ceva cu inima asta!“



De dimineaţă alergi cu inima în palme
pe la tot felul de medici
care te studiază ca pe o bizarerie
în timp ce picioarele ţi se scurtează,
ochii se mută pe lateral,
mâinile zvâcnesc acoperindu-se cu pene aztece –
,,Poate mă transform!“ îţi zici delirând
şi greaţa injectează neobosită
spasme la fiecare minut.

Ca într-un montagnerusse
palierele se dau de-a dura, lucesc
în lumina uriaşelor floarea-soarelui
ce ţipă aplecate spre tine:
,,Faceţi ceva cu inima asta!“

Într-o tăcere apoasă,
greaţa pluteşte filosofând
despre măruntele principii existenţialiste.



Într-un timp fără maluri

Pentru a nu dilua sensurile
sătule de atâtea cristalizări,
am ascuns povestea
în bulbii unei fucsii de apartament
şi-am învăţat să pictăm totul
cu cele şapte degete;

lumea ne-a devenit caleidoscop
în nuanţe de galben, albastru, verde ori roşu –

cam tot de atunci,
îndrăgostiţii lui Chagall zboară liberi
într-un timp fără maluri,
mereu mână în mână.

Mihaela Oancea

,,Faceţi ceva cu inima asta!“; Într-un timp fără maluri

» anul XXVII, 2016, nr. 8 (315)