Ioan Pop-Curşeu

 

          0. Traduc din franceză în română, dar şi – câteodată – în sens invers. Cel mai tare m-a stimulat şi bucurat o cărţulie explozivă, Convorbiri cu Profesorul Y de Louis-Ferdinand Céline, tradusă în colaborare cu Ştefana Pop-Curşeu.
          1. Fluiditate, perfectă adecvare la spiritul limbii române, claritate, respect faţă de original.
        2. Între cei doi se încheagă aproape o relaţie de prietenie, dar şi una cvasimistică, deoarece de multe ori autorul tradus „posedă“ mintea şi trupul traducătorului.
          3. Fidelitatea faţă de textul tradus o înţeleg în sensul unei adecvări atât la spirit, cât şi la literă – aceasta din urmă mai ales în cazul poeziei. Mă supără la fel de mult croşetările aproximative, dar şi traducerile literale sau textele care vrând cu tot dinadinsul să fie fidele dau în limba română nişte alcătuiri ilizibile şi pretenţioase. Sunt foarte multe traduceri de filozofie care sub pretext de conceptualizare sună ca o foarte heideggeriană sau derrideană Coana Chiriţa!
          4. Am argumentat în altă parte de ce numai traducătorul poate fi acum în România scriitor profesionist (Şapte taine (teoretice şi practice) ale traducerii sau materiale pentru o apologie, text disponibil la http://ubbcluj.academia.edu/IoanPopCur%C5% 9Feu ).
          5. În general, traduc la comandă – însă doar cărţi care-mi spun ceva, care mă interesează sau mă stimulează intelectual. Am jucat rolul de agent literar pentru un volum de poeme semnat de belgianul William Cliff şi au trecut 10 ani între momentul când am terminat traducerea şi publicarea ei, după ce am plimbat-o la cel puţin patru edituri diferite.
         6. Munca mi-e receptată binişor, slavă Domnului, pentru că în cronicile despre cărţile pe care le-am tradus, pe câte o pagină de revistă mi se strecura ici-colo şi numele, ba chiar – rareori – se mai spunea şi câte ceva despre calitatea traducerii (nu mai mult de trei-patru rânduri, să fim bine înţeleşi).
          Aş vrea să existe în revistele din România şi în spaţiul virtual adevărate cronici specializate în traduceri în care să se discute probleme specifice, nu generalităţi găunoase. Şi, bineînţeles, mi-aş dori ca traducătorii să fie mult mai bine plătiţi!