Dosar Mihai A. Barbu, Ion Barbu




                                            Sticle pentru minte, inimă şi literatură  

 

 

Argument

          De la Petrila, capitala manierismului plastic românesc, ne-a sosit un obiect estetic aparte, să-l mînuim cu grijă: Sticle pentru minte, inimă şi literatură, în care autorii, Mihai A. Barbu şi Ion Barbu, ne eternizează şi se eternizează alături de noi. Noi însemnînd 100 de autori, de preferinţă poeţi. Fiecare autor are o fotografie, un manuscris, transcrierea manuscrisului şi sticla dichisită pe dinafară şi plină pe dinăuntru, căci a fost îndopată cu manuscrisul, pecetluită, şi-acuma-i gata de aruncat în valuri.
          Autorii Sticlelor..., care altfel au declarat totul, şi numărul kilometrilor parcurşi, 26.150, şi numărul de fotografii făcute, 10.714, nu ne spun nimic despre scopul proiectului. Noi ştim că arta se justifică prin ea însăşi şi nu-i strîngem cu uşa să ne spună ce şi cum. Dar bănuim nu numai că mintea lor combinatorie nu le dă pace nici ziua, nici noaptea, nu numai că au vrut să facă un obiect estetic nemaivăzut, în fond cel mai afectuos omagiu adus poeziei române de azi, ci şi că au avut un scop secret şi atît de înalt, încît, din pudoare, au tăcut asupra lui... ceva cum ar fi mîntuirea omului de el însuşi şi salvarea universului din chiar legile sale.
          În ciuda avertismentului că Sticlele de inimă albastră nu sînt o antologie de poezie românească bună de citit, ci un obiect artistic demn de-a fi privit, poemele trebuie citite: sînt faţa nefardată, ridată şi sublimă, a României.
          Dragi Mihai A. Barbu şi Ion Barbu, vă mulţumim!
                                                                                                                   Un duh ascuns în sticlă

Mihai A. Barbu, Ion Barbu

Sticle pentru minte, inimă şi literatură

» anul XXVII, 2016, nr. 6 (313)