Memoria, numărul 1 din 2016, publică o nouă traducere a „testamentului“ lui Eugen Ionescu – sigur, a mai fost publicat în România, chiar de mai multe ori, prima dată chiar în Apostrof, în traducerea măiastră a dnei Anca Măniuţiu, dar o nouă publicare, adresată publicului propriu revistei Memoria, nu are de ce să strice, dimpotrivă. Un text interesant este cel al istoricului Ioan-Aurel Pop, despre imnul nostru... Citindu-l, ne-am amintit de Enescu şi de „Deşteaptă-te, române“ compus de el. Alex Ştefănescu scrie despre propriul său dosar din arhivele CNSAS, Alexandru Zub despre Basarabia, Sorin Popescu şi Tudor Prelipceanu despre un geniu matematician, alias tînără victimă a comunismului românesc: Gheorghe Traşcă. Ca întotdeauna, cutremurătoare rubrica Unde sunt cei care nu mai sunt: nume după nume, şi nu se mai termină numărul celor care au suferit pe nedrept. Un studiu foarte participativ despre Arsenie Boca scrie Tudor Petcu.


• Iar la Galeria de artă a revistei Steaua expune minuni de tapiserie Angela Roman Popescu. „Obiectele“ ei se intitulează Anotimpuri în culori, sînt create din fire colorate şi pot avea roşul focului sau paloarea văroasă a cîmpurilor cu „mărători“ ale Transilvaniei noastre sărate, de unde, dacă te uiţi în zare, se văd şirurile de căpiţe de fîn ori clăile de grîu – cele din amintire, bineînţeles. Căci în realitate, Transilvania nu că s-a modernizat, ci s-a delăsat, ca tot restul ţării. Lucrînd în fire şi fibre şi materiale cu o cromatică stinsă, plasticiana recreează, adică recuperează din amintire forme arhaice, arhetipuri. Aş fi plecat cu minunatul „Buchet de mireasă“ făcut din pînzeturi fine şi dantele... ori cu vreuna dintre căpiţele ei insolite...

Fundaţia Bartolomeu a avut concertul de primăvară, în 25 martie, cu lucrări din Mozart, Beethoven, Schubert ş.a., în interpretarea Cvartetului Transilvan.
În 24 martie, Ruxandra Cesereanu a lansat antologia alcătuită de ea, de poezie românească de dragoste Moods & Women & Men... (Bucureşti: Tracus Arte, prefaţă de Margento), în traducere engleză. Şi tot în aceeaşi zi, tînărul dirijor Vlad Agachi a condus, cu patosul pe care i-l ştim deja, Orchestra Academiei de Muzică „Dima“ din Cluj, în sala de concerte a Academiei; din program, Ceaikovski, Dvořák, precum şi cadoul serii: o lucrare în primă audiţie absolută a lui Enescu – scoasă din arhive de Cornel Ţăranu, ca de obicei – intitulată „Pastoralia“.
          Şi amîndouă evenimentele s-au întîmplat în aceeaşi zi în care, la Universitate, Ana Blandiana a fost făcută doctor honoris causa al UBB. Scriitoarea, o mare personalitate şi politică, nu doar scriitoricească, a ţinut o grandioasă lecţie de filosofie istorică şi politică extrem-contemporană, intitulată „Istoria ca viitor“. A.

***

Revista revistelor Ştiri culturale

» anul XXVII, 2016, nr. 4 (311)