Pantalonii lui Basquiat

Ciprian Vălcan


          Philippe Ridet, corespondentul Le Monde în Italia, scrie despre Sandro Bondi, unul dintre cei mai fideli colaboratori ai lui Silvio Berlusconi, remarcat mai ales pentru servilismul său dovedit de-a lungul timpului, dar care şi-a părăsit de curînd vechiul mentor, devenind deputat independent şi susţinător al guvernului Renzi. În comentariile la respectivul articol, un cititor aduce dovezi că există un politician din zona berlusconiană care l-a depăşit în arta linguşirii pe Bondi. Este vorba despre Antonio Razzi, autorul următoarelor declaraţii: „Sînt proprietatea lui Silvio Berlusconi“; „Berlusconi e un Mesia trimis de Dumnezeu“; „Mă rog în fiecare zi ca Berlusconi să trăiască pînă la 120 de ani. Mi-aş da viaţa pentru el, aş muri. I-aş da un rinichi, doi rinichi, ba şi pe nevastă-mea, dacă ea ar fi de acord“...
                                                                        ***
          Răsfoind o enciclopedie a păsărilor, atenţia îmi este atrasă de pasărea Abu Markub. Barza cu cap de balenă, aşa cum i se mai spune, are un cioc imens, de circa 20 de centimetri lungime şi aproape tot atîţia în lăţime, care îi permite să prindă peşti mari, ba chiar şi mici crocodili. Tehnica ei de vînătoare e specială : se ascunde aşteptînd cu capul în jos şi se năpusteşte asupra prăzii ivite în apropiere, aplecîndu-se în faţă printr-o fandare. Autorul enciclopediei, David Alderton, ne face să înţelegem că dimensiunile ei speciale nu îi fac viaţa tocmai uşoară: „Are o singură ocazie de a lovi întrucît prada va ieşi din raza ei de acţiune pînă cînd îşi reia echilibrul. Este aşa de dificilă metoda de hrănire că aceste păsări trebuie să aştepte mai multe zile pînă să reuşească să prindă ceva“.
          Cînd aştept pe fotoliul meu din bucătărie ivirea ideii, mă simt aproape de fiecare dată ca pasărea Abu Markub...
                                                                        ***
         60 de ani de la moartea lui Einstein. Într-o lume care şi-a amputat voluntar metafizica, marile viziuni despre univers rămîn în sarcina fizicienilor. De la filosofi nu mai poate să vină nimic bun.
                                                                        ***
          A existat cîndva un misterios stat african ai cărui prinţi-magicieni sfîrşeau în acelaşi fel: ajunşi la vîrsta de 80 de ani, perfect sănătoşi şi înzestraţi cu o luciditate netulburată, porunceau ridicarea unui rug impresionant în centrul capitalei lor şi se lăsau să moară arşi de vii fără să scoată niciun cuvînt. Acestei prestigioase tradiţii i-a pus capăt un prinţ copil: el a hotărît, fie din pur capriciu, fie la sfatul unor sfetnici dornici de schimbare, că aceia care se vor plictisi de domnie înainte de a ajunge la 80 de ani vor putea să se lase oricînd mîncaţi de lei. Însă schimbarea n-a putut să fie introdusă: leii n-au îndrăznit niciodată să se înfrupte din trupul unui prinţ. A trebuit să se găsească o altă soluţie: a fost ascultat sfatul unui bufon – toţi cei care doreau să renunţe la tron erau gîdilaţi la tălpi pînă cînd mureau de rîs...
                                                                        ***
          Într-un sat de lîngă Pisa s-a deschis primul Museo della Merda din lume. Cum italienii au o vastă tradiţie în domeniu, iniţiativa lor nu pare deloc nefirească.
Îmi spun că Céline ar fi fost cel mai potrivit director al unui asemenea muzeu. Ar fi fost singurul care s-ar fi distrat ca un apucat, lucrînd fără întrerupere la modelul cărţii de vizită care să-i descrie cel mai bine meseria...
                                                                        ***
          Citesc că boxerul Floyd Mayweather îşi plăteşte bucătarul angajat pentru meciul cu Pacquiao cu 4000 de dolari pe zi.
Pe vremuri, şi împăraţii bizantini făceau la fel...
                                                                        ***
          Céline: „Între un suedez mort şi un tînăr care a dormit rău aproape că nu e deosebire“.
                                                                        ***
          Oamenii reziduali nu-şi mai fac chip cioplit – ei s-au obişnuit să-şi adore buricul...
                                                                        ***
         Activistele FEMEN nu par să fie la modă la Timişoara. Pe clădirea Facultăţii de Arte nu poţi citi niciun mesaj despre amorul liber, lupta împotriva fascismului sau putreziciunea capitalismului. În schimb, în două locuri, acelaşi avertisment: „Dumnezeu nu doarme“...
                                                                        ***
         Sfinţii n-au fost niciodată profesori de scrimă.
Ei au preferat întotdeauna să rupă cît mai multe nuiele pe spinarea Diavolului.
                                                                        ***
         Monstrul e capabil să-şi bea ceaşca de ceai cu aceeaşi delicateţe precum Ducesa de Kent.
Un ucigaş în serie nu e necesarmente lipsit de bune maniere...
                                                                        ***
          Dacă ar trăi azi, Balzac ar fi un camionagiu american de 250 de kilograme care şi-ar scrie romanele în hoteluri ieftine aflate pe marginea autostrăzilor. Ar mînca BigMac, ar bea bere Budweiser şi ar răsfoi cu plăcere reviste Hustler, inspirîndu-se de acolo pentru a descrie viaţa „sufletească“ a personajelor care i-ar scoate definitiv din memoria publicului pe Rastignac sau Vautrin...
                                                                        ***
          Dacă actualele tendinţe de pe piaţa de artă se vor menţine, peste vreo 20 de ani pantalonii lui Basquiat vor preţui mai mult decît tablourile lui Rembrandt...
                                                                        ***
          Să trăieşti într-o lume în care singura formă de artă acceptată să fie crearea baloanelor de săpun...
                                                                        ***
          Călugării budhişti ar trebui să facă baloane de săpun timp de cel puţin opt ore pe zi. Nu există vreun alt exerciţiu mai subtil pentru a înţelege ce e nonpermanenţa...
                                                                        ***
          Dacă ar trăi azi, Buddha n-ar mai fi prinţ, ci inginer la NASA. N-ar mai fi nevoie de propovăduirea învăţăturii sale, ci doar de folosirea cu măsură a telescopului Hubble...
                                                                        ***
          Heraclit se lasă mîncat de cîini fie din silă faţă de semenii săi, fie din pură curiozitate filosofică. Moartea lui e sau un protest radical, sau cea mai curajoasă investigaţie intelectuală din istoria filosofiei ccidentale.
                                                                        ***
          Imperiile se construiesc nu atît pe forţa armelor, cît mai ales pe o anumită claritate morală. Ele îşi încep prăbuşirea atunci cînd ceea ce era altădată limpede devine supus dubiului şi confuz.
                                                                        ***
         Omul postistoric va sfîrşi în chip de purceluş de lapte, purtat pe masive tăvi de aur la ospeţele noilor hani mongoli.
                                                                        ***
          Ororile împăraţilor aveau o anumită grandoare estetică.
Catastrofele produse de politicienii ajunşi la putere prin vot sînt doar de prost gust.
                                                                        ***
        Pînă şi Frankenstein participă în visele lui la concursuri de frumuseţe...
                                                                        ***
          Lady Macbeth ar fi putut să fie oricînd mătuşa lui Céline.
El ar fi fost singurul care n-ar fi renegat-o.
                                                                         ***
          Să fii bufonul bufonului tău...
                                                                         ***
          Pentru burghezul din secolul al XIX-lea, a trăi înseamnă a munci fără încetare.
Pentru burghezul de azi, a trăi înseamnă a sta cu picioarele pe pereţi.
                                                                          ***
          Democrit orbeşte spre sfîrşitul vieţii. Unele surse spun că orbirea lui ar fi fost voluntară, el preferînd să renunţe la vedere pentru a nu-i fi tulburată contemplaţia.
Evident, aşa ceva e de neînchipuit pentru filosoful omului rezidual – el nu se poate imagina orb, el se vrea Argus...
                                                                          ***
          Euripide, sfîşiat de o haită de cîini de vînătoare asmuţită asupra lui de nişte nobili macedoneni.
Mîntuitorii noştri sfîrşesc pe cruce, poeţii noştri – mîncaţi de cîini....

Ciprian Vâlcan

Pantalonii lui Basquiat

» anul XXVII, 2016, nr. 2 (309)