Sufletele călătoare   

 

Alexander Baumgarten

          Chalcidius, cu traducerea şi comentariul unei importante secvenţe din Timaios-ul platonician, Martianus Capella, cu Nunta filologiei cu Mercur, şi Macrobius, cu Comentariul la Visul lui Scipio, sunt cele trei porţi fundamentale de comunicare şi implicit de transmitere a unui platonism filtrat cultural între cultura neoplatoniciană şi neopitagoreică a Antichităţii târzii şi literatura latină medievală. Prima lucrare se găseşte foarte rar în bibliotecile noastre şi este netradusă, a doua constituie azi un frumos şantier (în pregătire, în traducerea şi cu comentariile Lucianei Cioca, pentru colecţia „Biblioteca medievală“ a Editurii Polirom); pe a treia o putem citi acum în forma unei apariţii recente, bilingve, elegante, foarte minuţioase filologic şi atent construite, apărute la Iaşi, la Editura Institutul European, în 2014: Marcus Tullius Cicero/Ambrosius Theodosius Macrobius, Somnium Scipionis (Visul lui Scipio)/Commentarii in Somnium Scipionis (Comentarii la Visul lui Scipio), ediţie bilingvă, unde primul text, cel ciceronian, este tradus şi comentat de Traian Diaconescu, iar comentariul lui Macrobius este tradus şi comentat de Anca Negru.
          Volumul constituie o importantă referinţă a literaturii clasice şi el face parte din lectura obligatorie a studiosului literaturii Antichităţii târzii şi din bagajul de surse literare şi doctrinale ale medievistului. Pasajul „visului lui Scipio“, de fapt un decupaj din Republica lui Cicero cunoscut în Evul Mediu (alte părţi ale acestui text pierdut al lui Cicero au reintrat în circulaţie abia în 1821), narează întâlnirea dintre Aemilianus Scipio, tribun militar în Africa, şi celebrul său bunic, Scipio Africanul: în discuţia lor, un fundament de teologie politică în care supravieţuirea sufletelor după moarte, explicată în cheie pitagoreică şi platoniciană, suportă un edificiu cosmologic în care călătoria sufletelor, importanţa meritului pe acest pământ, soteriologia în care corpul e „închisoare“, iar universul o scară pentru urcarea sufletelor sunt temele predilecte. Evident, o asemenea construcţie cuplează, originar, două texte platoniciene fundamentale, anume mitul lui Er din finalul Republicii şi cosmologia dialogului Timaios, cărora Cicero le adaugă două componente complet noi, care reorientează textul: în cosmologia lui, lumea locuită este minimalizată (viitoare temă bine-cunoscută a romantismului), iar naraţiunea vizează evenimente istorice determinate, care dau un sens teologic politicii romane.
          Cel din urmă fapt declanşează, în fond, comentariul lui Macrobius: el sesizează corect această diferenţă, înţelegând că ea poate alimenta substanţa comentariului său: de ce un mit al sufletelor călătoare şi o cosmologie soteriologică pot fundamenta o teologie politică? Răspunsul implicit al întregului tratat al lui Macrobius: deoarece ştiinţa le confirmă. În dovedirea acestei afirmaţii este angajat întreg comentariul care, rescris azi, cu alte date şi, poate, cu alte concluzii, ar figura drept un fenomenal evidence based knowledge. Aritmetica, muzica, astronomia, teoria viselor, geografia şi mai cu seamă filologia greco-latină sunt puse la lucru de Macrobius într-un mod strălucit, conducând la o mică enciclopedie de ştiinţă antică, ce face elogiul teologiei neoplatoniciene şi critica epicureilor şi pe care hazardul istoriei manuscrise a transmis-o Evului Mediu.
          Frumoasa traducere, simplă şi expresivă, realizată de Anca Negru, are un complement util şi rafinat în introducerea scrisă, în care precizia istorică şi filologică lămureşte textul studiat. O importantă zonă a studiului sunt paginile 127-129, care se ocupă, chiar şi sumativ, de influenţa medievală a Comentariului lui Macrobius. Aflăm astfel cum Boethius, Scotus Eriugena, Abelard şi, în general, gândirea scolastică au preluat drept o autoritate acest comentariu (se poate adăuga: nu e vorba doar de influenţe doctrinale, ci mai ales de sintagme, de terminologie, de surse indirecte, şi deci adesea mai importante). Dacă asemenea informaţii ar fi culese în formă directă din sursele primare disponibile, poate că şi Bernard Silvester din Tours, cu De mundi universitate, ar fi fost citat după frumoasa ediţie bilingvă disponibilă în limba română, graţie efortului Florinei Ion şi Anei Palanciuc (2010), unde tratatul se numeşte, de altfel, Cosmografia. La fel, prefaţa reputatului profesor Traian Diaconescu face o importantă trecere în revistă a receptării acestor texte în cultura română, începând cu o puţin cunoscută versiune de la Fălticeni (1919) a fragmentului ciceronian. Aş adăuga, cel puţin din pioasă amintire, la această menţiune şi traducerea din 1983 a regretatului filolog Gheorghe Ceauşescu a aceluiaşi fragment ciceronian, împreună cu fragmente din comentariul lui Macrobius (îi mulţumesc doamnei profesoare Marta Petreu pentru a-mi fi atras atenţia asupra acestor fragmente din Cicero, Despre supremul bine şi supremul rău, Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983, p. 342-354). Toate acestea fac din intrarea lui Macrobius, pentru prima oară în formă bilingvă, o prezenţă de subtilă sărbătoare.

Alexander Baumgarten

Sufletele călătoare (Marcus Tullius Cicero/Ambrosius Theodosius Macrobius, Somnium Scipionis (Visul lui Scipio)/Commentarii in Somnium Scipionis (Comentarii la Visul lui Scipio), ediţie bilingvă. Iaşi: Editura Institutul European, 2014

» anul XXVII, 2016, nr. 1 (308)