Poeme de
                                                                     Dinu Ianculescu


Cade peste mine bruma, brumă rece

Cade peste mine bruma, brumă rece
şi să scap de rele n-am găsit suman.
Ştiţi cumva o vale, un cămin, un han
unde nu mai doare, unde se petrece,

încă de pe-acuma s-adun ban cu ban
ca să pot da vamă celui ce mă trece?
Cade peste mine bruma, brumă rece
şi să scap de rele n-am găsit suman.

Rogu-Te, Părinte, brumele să sece
şi la strânsul vremii dăruie-mi un an
mângâiat de soare să mă culc pe-un lan
şi s-adorm în noaptea care mă întrece!

Cade peste mine bruma, brumă rece.


Era vară, era lună  

Era vară, era lună,
beam din noapte câte-o duşcă,
nu ştiam că vremea muşcă
şi că, poate, nu-i a bună,

nu zăream câte se uscă
şi cui clopotele sună.
Era vară, era lună,
beam din noapte câte-o duşcă.

Îmi părea că-i o minciună
şi nu-i număram pe duşi, că
nu vedeam cine ce-mpuşcă
şi că fulgeră şi tună.

Era vară, era lună!


Septembrie

În sat e o toamnă frumoasă
şi cum să laşi toate, să pleci
să nu se audă cum freci
uşor, ascuţitul pe coasă,

apoi, în oraşele reci
să-ţi cauţi ograda de-acasă?
În sat e o toamnă frumoasă
şi cum să laşi toate, să pleci?

Că vine-o cântare voioasă
din cerul cu oi şi berbeci
şi vinul se coace în beci
şi-l pune Septembrie pe masă!

În sat e o toamnă frumoasă!

Dinu Ianculescu

Cade peste mine bruma, brumă rece; Era vară, era lună; Septembrie;

» anul XXVII, 2016, nr. 1 (308)