Poeme
de Sorin-Mihai Grad


recunosc

am fost laş
că nu l-am împuşcat otrăvit înjunghiat explodat decapitat
chiar dacă n-am avut ocazia

nici măcar nu mi-am schimbat numele
într-al său
să mă sinucid într-un loc public
să scrie-n presă că
s-a sinucis
ion iliescu
iar cu litere mici
pe undeva prin articole
consumaţi cu bucurie moderată
că nu-i vorba de ipochimen
şi dedesubt o reclamă la nike

laşitatea mea
a dat prilejul numelui să se schimbe
urii să rămână
iar nouă să alegem
fericiţi frustraţi nepăsători resemnaţi răspândiţi mai departe
între zero şi minus infinit


gherasime

poeţii de azi
ar trebui să-ţi fim recunoscători
pentru ce ne-ai lăsat şi învăţat
şi-n principiu chiar îţi suntem
mulţumiri publice
chiar dacă ai ocupat
atâtea idei faine
iar noi trebuie să ne zbatem
ceva
capetele
unde uneori nici vântul nu bate
de lene
ca să mai dibuim vreo vitrină
nespartă
de tine
şi nu mai găsim timp
să ne amuzăm când îţi citim
numele
pe liste cu poeţi
sinucişi din amor


holeră

să-l urcăm pe bolea pe un tanc
şi să-l expediem par avion
la phenian
c-o bărbie-n vârful suliţei

scriem pe el fragil
şi-i punem panglica albastră
un tatuaj cu emblema barcelonei
pe pumnul stâng

un coif dintr-un desen de picasso
pe cap
iar în rucsac volumele lui
de poezii

după care
aşteptăm
aşteptăm
aşteptăm


jurnal de front

eminescu s-a chinuit o grămadă
printre picături a scris atâtea poezii tari
îţi dai seama câte ar fi făcut dacă avea condiţii?

bietul sebastian scria teatru de foame
şi se ascundea de legionari
în loc să bage puternic proză

labiş a fost lichidat rapid
înainte să deranjeze
şi să sufere cu adevărat

şi lista poate continua până azi
poetul x laudă guvernul ca să aibă ce pune pe masă
genialul w a fost îngropat de primărie

vrei să te înjure urmaşii că m-am irosit din cauza ta?
ajută-mă citeşte-mă hrăneşte-mă încălzeşte-mă
şi vom fi amândoi fericiţi


sfârşit

la sfârşitul zilei
mulţimea strigă roagă-te
dumnezeu murmură slăveşte-mă
planeta imploră salvează-mă
femeia ţipă iubeşte-mă
unul răcneşte la o parte
copilul urlă hrăneşte-mă
cineva şopteşte fugi
iar tu uiţi că-ţi doreşti de fapt
să citeşti un ziar
să spinteci un iepure
să spargi un lemn
să cânţi la chitară
să sperii o pisică
să placi tuturor
să uiţi (de tine)
să piei din calea lor
să cucereşti everestul
să spargi alune
să plantezi un pom
să petreci o seară liniştită
să administrezi apocalipsa
tuturor


deşert

o să-mi iau numele în deşert
şi-l las acolo
să aibă ce descoperi
peste vreo mie-două de ani
maimuţele care vom deveni
căutând cui să se închine


                                                                  Poeme din volumul Outsider, în curs de apariţie

Sorin-Mihai Grad

recunosc; gherasime; holeră; jurnal de front; sfârşit; deşert

» anul XXVII, 2016, nr. 1 (308)