Radu Ţuculescu


1. Arta de a evita necazurile (Ed. Ardealul, 2015) de Kocsis Francisko. Un poet de marcă, dar şi un prozator de fină observaţie capabil să alunece, cu uşurinţă, şi într-o realitate magică. Volumul pe care tocmai l-am citit cuprinde însemnări făcute, începînd din vara lui 1980, într-un „caiet de matematică“ de două sute de pagini, uitat, vreme îndelungată, în pivniţă… Însemnări răzleţe despre o carte citită, un personaj întîlnit, despre ce poate însemna viaţă ori moarte, despre întîmplări văzute ori trăite, despre a fi ori a nu fi, impresii despre lecturi, despre starea vremii şi a… vremurilor, meditaţii în formule aproape aforistice. Totul scris într-un stil poetico-filosofic (neostentativ), dar şi cu ironie fină, dantelată adesea şi sarcastică, ba şi cu autoironie cum îi stă bine unui adevărat creator. Acum doresc să fac o mărturisire care poate părea… uluitoare! Sîntem, Francisko şi cu mine, vechi prieteni, ne citim cărţile, ni le comentăm (de la el primesc pertinente comentarii la romanele mele), dar pînă la această oră… nu ne-am cunoscut, personal, niciodată! Putem trece unul pe lîngă altul pe acelaşi trotuar, ca doi necunoscuţi… Subiect de proză, zău! Culmea este că Francisko trăieşte în Târgu-Mureş, la cîţiva km distanţă de Reghinul copilăriei mele. Oare adevăratele prietenii sînt doar cele care păstrează o anumită distanţă şi un văl peste chipuri? Închei cu două fragmente din cartea lui Kocsis Francisko:
„Zăpada subţire ce s-a aşternut azi-noapte arată ca o ţesătură desfirată de vîntul tăios. În noaptea naşterii Lindei a îngheţat conducta de încălzire la intrarea în bloc. Condiţii pe care universul nu le va întruni niciodată“.
„Raţiunea alunecă pe sticla sentimentelor ca un diamant tocit.“
2. În noapte (Ed. Polirom, 2013) de Haruki Murakami. Un mozaic de personaje care sînt „urmărite“ pe parcursul unei singure nopţi, ale căror destine se intersectează, în cele din urmă. Realitate şi mister, poezie şi ironie, cum ne-a obişnuit acest excelent prozator japonez. Un roman scris în mai puţin de un an de zile, spre mirarea unora… Un roman care ar putea fi, cu succes, şi ecranizat.
3. Am citit fragmente din Lumea animalelor după Brehm. Capitole despre lilieci, licurici, furnici şi broaşte! A, da, şi despre şopîrle. Şi despre altele… De ce? Mă pasionează această lume, de mic. Concret însă, acum tot caut să descopăr un animal care… linge acolo unde a scuipat, şi încă nu l-am găsit! Încerc să găsesc un corespondent în lumea animalelor al individului respectiv ce trăieşte în lumea… oamenilor. Tare mi-e teamă însă că nu voi găsi!

Radu Ţuculescu

***

» anul XXVI, 2015, nr. 8 (303)