Nicolae Coande


1. Am câteva pe lângă mine, dar aş vrea să vorbesc despre o carte de poezie, 4 A.M. Cantosuri domestice, cea mai nouă producţie marca Radu Vancu, apărută la Casa de Editură Max Blecher, unde Claudiu Komartin propune un program profesionist de editare a poeziei tinere contemporane, dar îşi găseşte timp şi pentru a publica o capodoperă a literaturii universale, Florile răului, în traducerea lui Octavian Soviany. Că veni vorba, ultima este o reuşită profesionistă a editorului şi a traducătorului, prima integrală a cărţii lui Baudelaire făcută de un acelaşi traducător, pentru că ştiţi, desigur, că până acum în România nu aveam aşa ceva. Bravo lui Soviany, aşadar. Revin la cartea lui Vancu. La trei ani de la Frânghia înflorită, o carte care s-a bucurat de o bună primire, Vancu publică o plachetă excelentă, în care îşi reface la nesfârşit autoportretul de copil care şi-a pierdut tatăl, dar care are la rându-i un copil care bănuieşte deja ceva. Ce anume? Poate faptul că poezia este frânghia înflorită care te poate ajuta să păşeşti peste abis sau să termini odată cu lumea asta situată deasupra unui neant lego: „Azi lumea nu merită împinsă mai departe de atât“. În ciuda acestui „defetism“ programat, „dărâmat de tot trăitul ăsta“, Vancu este un constructor de posibile lumi în care se poate supravieţui, în jurul unei mămăligi cam moale, ce-i drept, dar înconjurat de ceva ce numim încă un „creier... plin de dragoste şi interminabil“. Nu-i aşa, Sebastian?
2. În primăvară, la Târgul de carte Gaudeamus de la Craiova, Mariana Sipoş mi-a dăruit un roman al, necunoscutului pentru mine, Hector Abad Faciolince. Autorul este columbian, prezentat drept cel mai important autor columbian post-boom (ce-o fi asta!?), iar cartea beneficiază de o prefaţă empatică a lui Mario Vargas Llosa. Nu doar empatică, ci de-a dreptul îndrăgostită, căci Llosa îl prezintă pe Faciolince cu prietenie, ca pe un afin care a descris nu doar povestea plină de dragoste a familiei sale, dar şi situaţia politică şi economică a unei ţări, Columbia, îngenuncheată de crime politice şi sărăcie galopantă. Faciolince scrie simplu, fără volute artiste, cu o tuşă de eleganţă care arată o mână de pictor: o panoramă a unui timp îngenuncheat, din care răzbate figura tatălui ucis de bande paramilitare criminale, de o blândeţe aproape neverosimilă, dar şi viaţa unei familii care a gustat fericirea. Este figura pe care autorul o împrumută subtil, căci simţim la lectură cum aceasta, aidoma unei măşti calde, se suprapune pe faţa fiului povestaş. Rănile se închid greu, dar urmaşul e hotărât să nu lase în uitare un bărbat care l-a copleşit cu dragostea lui şi i-a dat primele lecţii de iubire şi toleranţă, care l-a încurajat când i-a citit primele scrieri stângace. Când fiul găseşte în buzunarul celui ucis o hârtie pătată de sânge pe care era transcris un poem al lui Borges, el se hotărăşte să-i treacă viaţa în pagina unui roman „nemuritor“. Poemul se numeşte „Suntem deja uitarea ce vom fi“ (titlul romanului său) şi merită reprodus în întregime: „Suntem deja uitarea ce vom fi./ Pulberea elementară care ne ignoră,/ ce a fost un Adam viu şi care acum este/ toţi oamenii pe care nu-i vom mai vedea.// Suntem deja doar două date pe mormânt/ un început şi un sfârşit. Sicriul,/ obscena putrezire, giulgiul, / victorii ale morţii şi eternul plâns.// Nu sunt nesăbuitul care se agaţă de sunetul magic al numelui său./ Mă gândesc cu speranţă la acel om// ce nu va şti că eu am trăit pe pământ./ Sub albastrul indiferent al Cerului/ această elegie e ca o mângâiere“.
3. Geniul economic, de Sylvia Nasar. Autoarea este cea care a scris o carte faimoasă, A beautiful mind, povestea vieţii unui geniu al matematicii, John Forbes Nash, care mai târziu a fost ecranizată, cu Russell Crowe în rolul principal. Cartea, apărută la Ed. ALL, este o excelentă introducere în vieţile şi gândirea unor mari economişti ai lumii, figuri extraordinare care au modificat percepţia noastră asupra societăţii şi care au definit cursul unei epoci. Sunt prezentaţi în portrete memorabile Karl Marx (resentimentar, prea leneş ca să meargă în fabricile din Londra pentru a se informa la faţa locului cum e cu „tirania capitalului“), Alfred Marshall, un geniu al matematicii atras de prospecţiuni economice, vizitator încăpăţânat al cartierelor săracilor din Londra, părinte al economiei moderne, Beatrice Porter Webb, amica lui Herbert Spencer, o doamnă din lumea bună a protipendadei englezeşti, atrasă de Joseph Chamberlain, dar refuzată de stilatul om politic, cea care l-a inspirat pe Winston Churchill în meditaţiile sale despre economie şi sărăcie, specialul Joseph Alois Schumpeter, cel care a văzut „ultimele zile ale omenirii“ la Viena, dar şi-a scris o carte faimoasă la Cernăuţi, Friedrich von Hayek, vărul lui Wittgenstein, ex-caporal în armata austro-ungară, anticomunist, dar scârbit în timp şi de republicanii americani, Maynard Keynes, reformatorul economiei politice clasice, omul care influenţa în anii ’20 o jumătate de lume, Anthony Samuelson, cel care l-a sfătuit decisiv pe F. D. Roosevelt, şi Amartya Sen, economistul indian de geniu care a protestat de curând împotriva îngrădirii gândirii libere în universităţile din India. Scrisă ca un roman de idei, cartea Sylviei Nasar este şi o excelentă biografie a vieţii celor amintiţi, oameni care au trecut prin întâmplări extraordinare, cu prieteniile şi iubirile şi adversităţile lor, într-o epocă de grandoare şi decadenţă cum este cea cuprinsă între anii 1844 şi 1974. Adică epoca modernă a omului ieşit din servitute pentru a intra în consumerismul dezlănţuit.