Parada sau Muzeul păpuşilor?

Amalia Lumei

          Nu ştiu să existe în Cluj, capitala consacrată şi recunoscută a Transilvaniei, vreun muzeu al copilăriei. Există, desigur, un Palat al Copiilor, sunt parcuri dotate cu facilităţi, expoziţii de desene şi de picturi datorate copiilor se organizează la Biblioteca Judeţeană, se lansează cărţi pentru copii la târgurile specializate şi în librăriile de pe întinsul oraşului, dar partea exuberantă şi poate cea mai imaginativă a copilăriei nu şi-a găsit nicăieri o reprezentare constantă, muzeală. De aceea, de aproape un deceniu, Teatrul de Păpuşi Puck a asumat cu bucurie şi consecvenţă misiunea nobilă de a organiza anual, împreună cu Muzeul de Artă Cluj (ambele instituţii aflându-se în subordinea Consiliului Judeţean), expoziţia anuală a eroilor din spectacolele instituţiei teatrale. Astfel, şi în acest an, reprezentanţii acestui parteneriat colegial au inaugurat miercuri, 24 iunie, la ora 12.00, cea de-a noua ediţie a expoziţiei intitulate grăitor Muzeul păpuşilor. Locul a fost bine ales: un palat din plin centrul Clujului, moştenirea barocă a familiei nobiliare Bánffy, ajuns de mai multe decenii în folosinţă cetăţenească, prin transformarea sa în Muzeul de Artă clujean.
          Pe parcursul ei, copiii şi adulţii au putut vedea cele mai izbutite marionete şi decoruri din spectacole de la Puck, într-o punere împreună a recuzitei din spectacolele actualei stagiuni cu preţioase exponate din depozitele şi din arhiva teatrului. Căci, pe lângă scenografiile inspirate şi dincolo de micile siluete care animau şi continuă să anime spectacolele, simezele au adăpostit şi afişe făcute cu har şi cu dăruire de Epaminonda Tiotiu şi de alţi graficieni pentru ambele secţii ale teatrului, în decursul timpului (circa jumătate de secol).
          Astfel, au fost aduse printre vizitatori, mai aproape de ei, elemente din premierele stagiunii 2014-2015: Vasilache şi Mărioara – regia: Maté Varga Ibolya, scenografia: Epaminonda Tiotiu, Povestea Şeherezadei – regia: Traian Savinescu; scenografia: Andra Ştefan, Ajándék (Cadou) – regia: Vadas László, scenografia: Lørincz Gyula, şi din spectacole aflate în repertoriul curent al celor două secţii: Hänsel şi Gretel – regia: Maté Varga Ibolya, Fârtaţii şi dracii – regia: Kovács Ildikó, precum şi o serie de afişe actuale şi din arhiva veche a celor două secţii ale Teatrului Puck.
          Scenografia spectacolelor de bâlci clasic – Vasilache şi Mărioara (regia: Maté Varga Ibolya) şi Ördögverø jóbarátok/Fârtaţii şi dracii (regia: Kovács Ildikó) – au fost exponatele marcante ale expoziţiei Muzeul păpuşilor prin valoarea istorică a acestui gen de spectacol, prin tipicul păpuşilor şi arta scenică uşor adaptabilă spaţiilor deschise de piaţă, târg, festival etc.
          Prilej de jubilare, aducând un aer împrospătător în Clujul fiecăreia dintre ultimele nouă veri, expoziţia anuală a păpuşilor iscă întrebarea dacă nu s-ar cuveni şi dacă nu s-ar putea înfiinţa un muzeu permanent dedicat lor, care să funcţioneze regulat în folosul mititeilor generaţiilor care vin. Aşa ceva există la Nürnberg, unde l-am vizitat cu încântare acum câţiva ani, şi, desigur, nu lipseşte nici în alte oraşe europene. Expunând jocuri, jucării, păpuşi şi case ale păpuşilor, sau venind până mai încoace şi intrând şi în lumea jucăriilor virtuale (Nintendo etc.), un astfel de muzeu ar îndeplini un benefic rol educativ pentru timpurile care vin, intrând în profilul tot mai complex al geografiilor culturale ale oraşului de pe Someş.
 

Amalia Lumei

Parada sau Muzeul păpuşilor?

» anul XXVI, 2015, nr. 7 (302)