Conversaţii cu Florin Moroşanu

Amalia Lumei: Stimate domnule Florin Moroşanu, în calitatea dvs. de director executiv al Asociaţiei „Cluj-Napoca 2021 – Capitală Culturală Europeană“, vă rog să-mi spuneţi ce oportunităţi oferă Clujul scriitorului şi literaturii în cursa pentru a deveni o capitală culturală europeană.

Florin Moroşanu: Competiţia pentru titlul de capitală culturală europeană este un proces complex care porneşte cu mult înaintea celebrării sale. În cazul nostru, acest proces a început acum patru ani. Complexitatea procesului este dată, pe de o parte, de amplitudinea demersului şi, pe de altă parte, de numărul mare de actori implicaţi. Vorbim despre instituţii de cultură, operatori culturali independenţi, administraţie, universităţi, ONG-uri, cetăţeni interesaţi de proiect.
Pentru scriitori, la fel ca şi pentru orice alt artist, candidatura oferă posibilitatea stabilirii unor obiective pe termen mediu şi lung care fac parte dintr-un plan coerent. Este pentru prima dată când, la nivelul oraşului, încercăm să avem un proiect în care accentul cade pe nevoile actorilor culturali şi pe provocările acestora.
Pentru literatură, ca şi pentru artele spectacolului, artele vizuale şi celelalte dimensiuni artistice, avem posibilitatea de a o scoate în prim-plan. Până acum, şi aici nu vorbim doar despre Cluj-Napoca, este valabilă la nivelul întregii ţări această situaţie, cultura a fost abordată ca una dintre ultimele necesităţi comunitare. Arta a fost văzută ca un cheltuitor de resurse care producea un impact greu de cuantificat în comunitate.
Ne propunem, aşadar, şi într-o oarecare măsură am reuşit (e uşor de urmărit, de pildă, creşterea alocărilor către sectorul cultural de la 2 milioane de lei acum patru ani la 11 milioane de lei în acest an) să schimbăm perspectivele asupra culturii şi artei. Acestea au un impact măsurabil în comunitate, nu mai sunt la categoria „şi, cu voia dumneavoastră, ultima pe listă“ şi reuşesc să se coalizeze în ceea ce priveşte nevoile comune.
Exemplul cel mai elocvent este înfiinţarea Centrului de Artă Contemporană în Cluj-Napoca. Acest centru a fost susţinut într-o manieră unitară de către universităţile de profil, de operatorii culturali, atât din sfera „instituţionalizată“, cât şi din cea independentă; s-a prezentat potenţialul existent în oraş, a apărut şi masa critică, iar acum administraţia caută soluţii pentru a-l iniţia. Nu se mai pune problema „dacă este util“, ci care este cel mai bun amplasament pentru a începe edificarea sa.

A. L.: Dumneavoastră ce înţelegeţi prin conceptul de capitală culturală europeană?

F. M.: Pentru mine, Capitala Culturală este un titlu, un proces şi un mecanism de dezvoltare urbană. Titlul se acordă câştigătorului competiţiei care reuşeşte să demonstreze că se integrează în acţiunea începută acum 30 de ani de miniştrii culturii din Grecia şi Franţa, Melina Mercouri şi Jack Lang. Acest program îşi propune să pună în evidenţă bogăţia şi diversitatea Europei, aspectele comune ale diferitelor comunităţi şi, totodată, îşi propune să contribuie la apropierea şi cunoaşterea reciprocă a popoarelor Europei.
Procesul este un demers tehnic care se referă la parcurgerea (îndeplinirea) unui set de criterii de evaluare. Dacă procesul candidaturii este corect desfăşurat, oraşul câştigă indiferent dacă primeşte sau nu efectiv titlul de capitală culturală europeană. Etapele procesului sunt o introspecţie la nivelul oraşului, o punere în mişcare a actorilor din zona artistică şi culturală, o ierarhizare a priorităţilor şi realizarea unui plan de acţiune. Toate oraşele care s-au înscris în această competiţie, indiferent dacă au câştigat laurii sau nu, au declarat că oraşul a câştigat în final.
Mecanismul de dezvoltare, a treia dimensiune, este reprezentat de asumarea unor politici şi practici la nivelul administraţiei şi la nivelul actorilor culturali, definirea unui „plan de lucru“ – strategia culturală – şi, totodată, dezvoltarea unor mecanisme de evaluare şi monitorizare care să urmărească procesul implementării.

A. L.: Care sunt caracteristicile care fac din Cluj un candidat demn de a fi o capitală culturală europeană?

F. M.: Cluj-Napoca este un oraş cu o bogată tradiţie culturală şi artistică. Avem o poveste de spus Europei, avem provocări, avem potenţial şi excelenţă în anumite zone artistice. Răspunsul la această întrebare este extrem de complex. Dacă ar fi să-l exprim printr-o metaforă, poate ar fi indicat să ne imaginăm un copac cu rădăcini adânc înfipte în pământ, cu un trunchi solid şi o coroană minunată. Rădăcinile sunt tradiţiile noastre, trecutul, educaţia, trunchiul este mai degrabă ceea ce ne uneşte, ceea ce ne face puternici indiferent de comunităţile pe care le reprezentăm, de lumile din care venim, iar coroana este dimensiunea noastră spirituală: bogată, dinamică, reală.

A. L.: Ce aduce unic Clujul în raport cu alte oraşe propuse pentru acest statut?

F. M.: În această competiţie, fiecare oraş se defineşte ca fiind unic în comparaţie cu celelalte oraşe. Din punctul meu de vedere, ceea ce a reuşit Cluj-Napoca să facă – şi alte oraşe nu au făcut-o până acum – este un proces al candidaturii deschis, transparent, în centrul căruia am pus provocările oraşului şi împlinirea potenţialului, atât al oraşului, cât şi al comunităţilor.

A. L.: Care este cea mai importantă măsură de luat pentru a se atinge obiectivul transformării Clujului într-o capitală culturală europeană?

F. M.: Consider că, pentru a ne atinge obiectivul, trebuie să fim consecvenţi, să nu ne oprim, indiferent care va fi verdictul juriului. După cum spuneam, putem câştiga laurii, ceea ce înseamnă că, după decizia juriului, ne apucăm de implementat ceea ce ne-am asumat prin proiect; sau putem să nu câştigăm competiţia, dar să continuăm procesul repoziţionării culturii în comunitatea noastră.

A. L.: Care este rolul instituţiilor literare în obţinerea titlului visat pe seama Clujului?

F. M.: Instituţiile şi oamenii din sfera literaturii trebuie să îşi definească obiectivele în concordanţă cu conceptul candidaturii noastre, să propună proiecte îndrăzneţe, multidisciplinare şi – poate cel mai important – să îşi genereze o masă critică. În cei patru ani de când mă ocup de acest proiect am sesizat ca fiind cea mai importantă carenţă a sectorului cultural clujean – slaba capacitate de coalizare şi o reticenţă în colaborarea pluridisciplinară.

Interviu realizat de AMALIA LUMEI

 

Interviu realizat de Amalia Lumei

Conversaţii cu Florin Moroşanu

» anul XXVI, 2015, nr. 6 (301)