Festivalul de la Chambéry

Florica Ciodaru-Courriol

          La Chambéry, oraşul de la poalele Alpilor din regiunea Savoiei care adăposteşte Muzeul Jean-Jacques Rousseau, are loc, de 28 de ani, un festival original, unic în felul său în toată Franţa: Festival du Premier Roman. Aici sunt citiţi debutanţii în roman de 3200 de cititori şi sunt aleşi laureaţii pe baza unui vot. Mai multe grupuri de lectură, organizate pe limbi, parcurg romanele apărute în cursul anului, sesiunea de lecturi începând în septembrie şi terminându-se la începutul lui martie. Proclamarea laureaţilor se face în urma discuţiilor între cititorii din cadrul fiecărui grup. La origine, festivalul era consacrat exclusiv debutanţilor francezi. Aşa se face că au trecut pe aici Amélie Nothomb, Michel Houellebecq, Christine Angot, Laurent Gaudé ori David Foenkinos, remarcaţi de public pentru primul lor roman. Mai târziu, bucurându-se de succes şi renume, structura festivalieră de la Chambéry s-a extins şi la alte limbi/ţări europene, precum Germania, Italia, Spania. Din 2010, în urma unui parteneriat încheiat cu Institutul Francez din Iaşi, a fost cooptată şi România, concomitent cu Marea Britanie. De atunci, la fiecare sfârşit de mai sunt celebraţi la Chambéry şi laureaţii români, mai exact romanele lor – căci opera primează aici, nu atât autorul! – alese dintr-un grup de vreo zece cărţi.
          În principiu, palmaresul românesc arată pe parcursul acestor ani cam aşa: primul roman care a cucerit sufragiile cititorilor în limba română (în 2011) a fost romanul Blocul 29, apartamentul 1 de Corina Sabău, o tânără romancieră publicată la Polirom. Comitetul de lectură de atunci, care număra în sânul lui pe criticul Corina Ciocârlie, pe traducătorii Florica şi Jean-Louis Courriol, pe pasionata Carmen Bouet, câţiva tineri studenţi alături de alte persoane interesate să citească „ce se mai scrie nou în România“, a apreciat în cazul acestui roman „stilul concis, dublat de o analiză care oscilează între concret şi abstract, capacitatea de a transforma banalul în poezie şi de a ajunge, cu naturaleţe, la rădăcina sentimentelor, evitînd tonul patetic“. În anul următor, 2012, s-a impus, „prin stilul poetic, naraţiunea bine orchestrată, confruntarea tragică dintre personaje, valenţele social-istorice care fac din această carte un text de cursă lungă“, Acasă, pe Câmpia Armaghedonului de Marta Petreu, publicată tot la Polirom. Este vorba de un roman cu accente autobiografice care a captivat repede majoritatea lectorilor, confruntaţi cu alte două cărţi interesante: Aproape a şaptea parte din lume de Cătălin Pavel şi Deadline de Adina Rosetti.
          În 2013, fericitul „ales“ a fost un foarte tânăr laureat ieşean, Florin Irimia, cu un roman surprinzător şi incitant, un roman distopic din care nu lipsesc observaţiile sensibile şi un anume sens tragic al existenţei: Defekt, publicat la Editura Brumar.
          Romanul ediţiei 2014 a fost Casa Belzer, apreciat atât la Lyon, cât şi la Torino (unde există un grup de lectură coordonat de traducătorul Roberto Merlo, profesor de română la universitate şi continuator al regretatului Marco Cugno), semnat de Matei Cocimarov şi publicat la Editura Tritonic. O carte inspirată de falsurile în artă, punând în valoare gemelitatea – sub formă artistică, dar şi ludic profană – şi sensul prieteniei, între altele, pe un fond de roman (aproape) poliţist. Cu descrieri ale Bucureştiului de o mare putere sugestivă, concurate de cele referitoare la câteva capitale europene pe care autorul le cunoaşte foarte bine.
          Anul acesta, cartea finalistă a fost Escroc SRL, editată la Humanitas şi semnată de un misterios C. G. Bălan. Este un roman voluminos, ca şi O dimineaţă la vânătoare a Ligiei Ruscu, cu care şi-a disputat întâietatea în inima unor cititori (dar şi cu mai scurtul Cum să faci un milion al lui Bogdan Costin). Corneliu G. Bălan se inspiră generos din societatea românească de azi, cu toate aspectele ei negative, mercantile. Escroc SRL este o carte scrisă cu îndeajuns de mult umor şi invenţie narativă pentru a nu-i mai reproşa lungimea. Cam acelaşi lucru s-ar putea spune şi despre povestirea istorică a Ligiei Ruscu, o autoare ce pare să stăpânească perfect arta scrisului şi o bună cunoscătoare a secolului XIX, cu începuturile influenţei culturii franceze în Ţările Române. O menţiune specială ar merita Sebastian, ceilalţi şi un câine, de Mihai Radu, publicat la Polirom, un roman bine scris, cu un stil sigur, cu sensul frazei bine articulat, cu o autoderiziune ce ne fac să credem că Mihai Radu este un scriitor de luat în seamă.
          Desigur, Le Festival de Chambéry este unul al cititorilor, şi nu al criticilor literari, dar cum majoritatea cititorilor de debuturi româneşti sunt oameni cu studii superioare, nu li se poate reproşa lipsa de gust şi nici simţul critic. Este interesant, de altfel, că aceşti cititori, stabiliţi în general de mai mult timp în Franţa, sunt foarte sensibili la aspectele de limbă, la evoluţia Românei, la… bastardizarea ei! Mai trebuie adăugat că de la un an la altul, alegerile se soldează cu discuţii ca la Premiul Goncourt… toute proportion gardée.
          Dincolo de orice alte considerente, este clar că pentru cei ce-au avut norocul să vină aici, în „munţii lui Jean-Jacques“ (Rousseau), întâlnirile cu alţi confraţi, englezi, germani, italieni, spanioli, portughezi şi mai cu seamă francezi, au fost benefice; festivalul poate fi şi o trambulină spre traducere şi publicarea în limbi străine. Cum a fost cazul Martei Petreu, tradusă în 2013 şi publicată în 2014 la editura franco-elveţiană L’Âge d’Homme. E drept că Marta Petreu avea în spate un impresionant număr de volume de poeme, studii şi eseuri şi că romanul ei (primul ei roman!) nu face decât să nuanţeze potenţele acestei creatoare. Dar tot în 2013 a fost tradusă şi o tânără – absolut necunoscută –, Adina Rosetti, la editura Mercure de France. Şi tot din „seria“ acelui an – generos în talente – un alt roman pare să fi reţinut atenţia unui editor francez: Aproape a şaptea parte din lume de Cătălin Pavel, un scriitor despre care nu prea se vorbeşte în România, discret cum numai Horia Ursu ştiu să mai fi fost…
          În acest sfârşit de mai 2015, între 28 şi 31 mai, se desfăşoară a 28-a ediţie a festivalului, cu trei momente speciale la care participă laureatul român, datorate în mare măsura eficientei organizatoare, Daniela Faraill. Cei care au curiozitatea să ştie mai multe, pot accesa: www.festivalpremierroman.com/
          Îmi amintesc că în urmă cu mulţi ani, un scriitor român mi-a spus, aflând că vin de la Lyon, c-ar vrea să-mi ofere un roman pentru simpla plăcere de a şti că este citit în inima Franţei şi în prima capitală a Galiei; o spunea glumind. De-acum gluma lui este o realitate şi-i priveşte şi pe confraţii săi mai tineri.

 

 

Florica Ciodaru-Courriol

Festivalul de la Chambéry

» anul XXVI, 2015, nr. 6 (301)