Puck 65

          La Teatrul „Puck“ din Cluj-Napoca s-au sărbătorit la începutul lui februarie 65 de ani de la prima ridicare de cortină. De la înfiinţarea lui, Puck a adus în miezul Clujului, an de an, noi locuitori ai oraşului; poate fără stare civilă atestată altfel decât de afişele şi programele teatrului, dar cu identităţi cât se poate de precise: prinţi şi prinţese, Păcală şi păcălici, vrăjitoare şi zei, copii cuminţi şi alţii, plini de năzbâtii... Câte generaţii de puşti şi puştoaice şi-au redimensionat visele la doi paşi de scena luminată complice şi misterios de reflectoarele teatrului? Toate cele care, de atunci încoace, au pornit spre frumuseţea vieţii încurajate de poveştile minunate de la Puck.
          De un şir de ani – vreo doisprezece – există şi un festival internaţional de profil pe care teatrul îl prilejuieşte şi îl găzduieşte. Surprizele se ţin lanţ în fiecare toamnă la această întâlnire de excepţie a trupelor din Europa şi din afara ei. La cea mai recentă ediţie, premiera absolută a fost primul spectacol-experiment în beneficiul copiilor autişti; dar fără precedent a fost şi secţiunea aparte, găzduită după-amiezele de Turnul Croitorilor. Cu dezbateri, lansări de carte, expoziţii şi chiar spectacole de colecţie, ea a însemnat o bine-venită extindere a ariei de cuprindere a festivalului pe teritorii mai puţin frecventate înainte.
          La serbările prilejuite de eveniment au fost oaspeţi unii dintre foştii directori ai instituţiei, precum poetul Marcel Mureşeanu. Alături de ei, scriitori de teatru, inclusiv pentru copii, precum Constantin Cubleşan, Radu Ţuculescu şi Ovidiu Pecican, au răspuns invitaţiei gazdelor. Dintre marile nume ale teatrului evocate cu ajutorul peliculei şi în cuvinte sunt de amintit cele ale regizoarelor Kovács Ildikó şi Mona Marian. Printre vorbitori – actorii Melania Ursu şi Tudorel Filimon, trecând retrospectiv în revistă colaborări de neuitat cu teatrul.
          O sărbătoare pe cinste, poate prea discretă pentru magia lui Puck, jucăuşul... (A.)