Poeme de Ilse Hehn


Dincolo de Arno/Florenţa I

Mărirea Celui care atotpătrunde
mişcând întregul tot şi dând splendoare
mai mult aici şi mai puţin altunde!
Dante,
Paradisul, cântul I

Oltrarno
   Către ora 15 simţi arşiţa zilei
Arno îşi varsă saliva peste margini aproape de mal
aici miroase a urină de pisică şi aer încins
înghesuit în colţ romantismul eşuează pe
zidurile lui Borgo San Jacopo grozama mătură
istoria sub podurile aruncate în aer în 1944 apoi
reconstruite în vechea formă doar Ponte Vecchio – o gură
plină de aur fără răspuns sub limbă
Costa di San Giorgio se rostogoleşte către
cetatea Belvedere care pare să ardă
   tocmai se filmează
o scenă pentru TV cu bărbaţi tineri până la brâu în
ritm de rap miros de nisip de iarbă uscată pungi
de hârtie se iţesc în prundiş
privirea mea alunecă peste o sculptură – nud de
femeie frumoasă piatră moartă – alunecă peste
posterul oraşului molatica panoramă a dealurilor însetate
din jur cerul deasupra cu răsuflarea tremurată
    Schimb unghiul de filmare

Soarele îşi suflă ultimele scântei
îi trece zilei prin gâtlej moartea se retrage în
penumbră pe San Miniato pe Santa Felicita pe
altare şi fresce îţi strecoară mătasea alb-neagră
prin ochi în dosul frunţii
    Apoi lumina dispare

  Seara – un pom sur – propteşte liniştea
în biserici se fărâmiţează tablouri cu ochi divini
cineva drept amintire lipeşte foi zincate argintii în Dante al său


Nu moartea/Florenţa II

Să cauţi comutatorul sub piele să
înţelegi amintitul iad purgatoriu paradis
sub laurii zincaţi ai lui Dante

  De mult ne a uitat oraşul
rest neclar umplutură cenuşie
vălurele mărunte peste piatra prăfoasă turişti
acrobaţi în Piazza della Repubblica la
picioarele lor sticla cu monede de acum şi imediat
vânzători de genţi la marginea scenei poate algerieni
împrăştiaţi de viaţă vor zbura prin înserare ca liliecii în spirala
fricii crescânde
 În jurul nostru strălucirea împietrită a faţadei domului
alături campanila lui Giotto legată în arşiţă
răcoarea tâmplelor – geometria alb verde a baptisteriului
În faţa lui Palazzo Vecchio cópii
învingători goi decor de scenă nuntaşi decoloraţi
nu departe leneveşte Ponte Vecchio repoleit pentru vară
   dedesubt Arno în mâl cu faţa n jos

Abia vizibile semnalele culorilor în biserici
tablourile de la Uffizi închise în sticlă păzite din gherete
casa lui Dante vărgată de umbre Piazza Santa Maria Novella
aprinsă n lumină vânzători de vederi în zona gării
târfe câţiva pomi tristeţea locului

După ora 23 seara se surpă n sine
peste noi chipul oraşului din gura lui un cer fără fard ne
pândeşte. Sosim în Piazza Santa Elisabetha la Hotel Bruneleschi
urcăm în turnul bizantin – un tub de piatră gol secolul
al şaselea – noaptea ne apare
   mutilată de vise, contemporană

Nu moartea ne înspăimântă


La margine/Florenţa III

Înstrăinarea dintre noi la marginea unor posibile
păduri întreţesute de vine precum frunzele
oraşul cap de leu sarcofag din piatră dură
   iubiţi din marmură
veritabilă fără îndurarea căldurii
blana tocită a cerşetorului
în spărturi lumina se joacă
  cu himenoptere rătăcite

 Pentru câteva ceasuri soarele face tumbe
fierbe galben peste plămânii noştri lipite cu aramă
crăpăturile
eviţi trotuarele nguste
răsuflarea ta înceată în arşiţă – un animal
mult prea mare în asfalt
  ochiul scorbură
    respiră nervos

Arno poartă trunchiuri
   semne de ploaie
un fir de păr brun – ocrotire întunecată
singurătatea monadelor


                                            Traducere de MARLEN HECKMANN NEGRESCU

 

Ilse Hehn

Dincolo de Arno/Florenţa I; Nu moartea/Florenţa II; La margine/Florenţa III

» anul XXV, 2014, nr. 8 (291)