Cititorul tău

Maria Pal

din mina versului scoate un veac sulfuros la mezat
o viaţă cu încălţări scâlciate şi umbre de jar
fragmente din coroane de spini

eliberează priviri ascunse după gratii
când înalţi stoluri înaripate dintr-un coş de gunoi
îţi sare în ajutor să inventariezi bilete de sinucigaşi
dă pagina milei care râcâie cu unghii ascuţite fluturii roz

când arhanghelii întorc a şaptea filă din calendar
în locul unui Dumnezeu obosit
cititorul tău foloseşte culori de succes
se ridică la suprafaţa lucrurilor imposibile
şi se naşte iar într-o picătură de ploaie

lasă crucea să-ţi cadă pe umerii cu răni învechite şi goi
într-un parc unde trandafiri îmbătrâniţi
amuşină urme spre biblioteci
capriciilor le dă foc în piaţa centrală
omagiu celor arşi pe rug în deşert

intră pe uşi secrete în vis unde trăieşte intens neştiut
sub candelabre imitând cântecul mierlei
şi-n ore îmbătrânite nu mai ştampilează aripi de înger
pentru zăpezile dezbrăcate de rost

cu un zâmbet simfonic
cititorul tău îţi joacă existenţa la o ruletă trucată
şi ştie care pol şi-l va apropia de suflet
când negustorii îţi vor vinde steaua

Maria Pal

Cititorul tău

» anul XXV, 2014, nr. 3 (286)