Geamănul

Simona-Grazia Dima

          E adevărat, scriem pentru un cititor ipotetic, geamănul nostru, conţinut în noi. Acest geamăn ar trebui să fie cineva care mai crede în poezie, în degustarea ei solitară, ca şi în forţa sufletului. Să fie credincios, dar nu bigot, şi neînregimentat unor formalisme exterioare. Să cunoască filosofia şi literatura Orientului, Rumi, Kabir, Sri Ramana Maharshi, Papaji, Sri Nisargadatta Maharaj, romantismul german, Meister Eckhart, să-i placă Shakespeare, Joseph Conrad, Henry James, Robert Frost, Wallace Stevens, T. S. Eliot, Eminescu, Blaga, Dante, Leonardo da Vinci, Rafael, Michelangelo, Turner, Bach, să fie într-o stare de permanent revoluţionarism lăuntric, cuplat cu o răbdare şi o putere de a asculta infinite. Prin ascultare înţeleg o forţă trăită, devenită viaţă, implicând asumarea culturii ca destin. Să fie cinstit, modest, un renunţător desăvârşit – să fi renunţat la tot, în afară de frumuseţea pură, neîntinată de niciun fel de considerente personale, strict omeneşti. Să ştie să plângă în sufletul său, fără a arăta în afară. Să-i placă natura, florile, să ştie ce înseamnă un recurs la origini, să încerce mereu să fie el însuşi, să fie în stare ca într-o clipă să întoarcă spatele la tot, cu excepţia căutării sinelui spiritual. Să nu pună prietenia mai presus de adevăr, să-i chestioneze validitatea, conştient că uneori o carte, prin însăşi existenţa ei, poate strica, dar fără pagubă reală, iluzia unor false prietenii. Să fie pregătit să admită că ea, cartea, este, adesea, o entitate explozivă, periculoasă, şi deci să admită că, distrugând clişee, supără. Să nu facă decât ceea ce îi cere conştiinţa. Să îi fie limpede că tot ce va pierde făcând astfel va câştiga înzecit. Să răspundă pentru fiecare cuvânt scris. Să se poată detaşa de tot ce a scris. Să citească biografii de mari inventatori, artişti, savanţi, să-l intereseze un pic agricultura, ştiinţa, tehnica. Să iubească pe cineva mai mult decât scrisul, cariera, să-şi amintească neîncetat de faptul tulburător că acea fiinţă ascunsă este izvorul inspiraţiei sale în toate, iubirea vieţii sale. Să accepte unele lucruri pe care nu le înţelege deocamdată. Să ştie multe, dar să fie în stare uneori să nu pună niciun preţ pe ceea ce ştie. Să nu aştepte nimic de la nimeni, să fie recunoscător pentru tot ce a primit, să aibă încredere în timp.

Simona-Grazia Dima

Geamănul

» anul XXV, 2014, nr. 3 (286)