Poeme de
          Gabriel Adrian Mirea


Doi la preţ de unul,
de niciunul

Aveam:
privirea omului care cumpără
totul scump
şi munceşte pe mai nimic.
Eram:
un fel de bătrânică ofilită
trecând ca un clişeu mocnind
c-un braţ de crizanteme proaspete.
Căutam:
doar acele McDonald’s cu-o ofertă specială
de cruci mari şi albe.
Deodată o femeie s-apropie periculos
de bara din spate
a inimii mele.
Ea cândva – o expoziţie de lănţişoare…
Noi după – o expoziţie de gâturi…
Da. Un bărbat în zare
îşi strangulează semnificaţiile.


Peisaj

Ea a scăpat cerul, fragil,
şi l-a făcut ţăndări.
Era un cer mai vechi,
l-a înghesuit pe sub covor,
în noapte.

 

Gabriel Adrian Mirea

Doi la preţ de unul; Peisaj

» anul XXIV, 2013, nr. 12 (283)