Lucia Dărămuş

Gustul de a fi

Îmi amintesc –
mai sus de casa bunicii,
pe deal, cresc mormintele
zeificate sub zăpezile amintirii
clopotul sună a întâlnire. morţii cu
viii se privesc paralel
printre lacrimi
eu copil. ştiu să mă mir
muşc dintr-un măr
crescut din trupul bunicului
cocoşul întârziat cântă a lepădare
amiaza-i fierbinte de ger
cimitirul e-n sărbătoare
eu copil. gust cu nesaţ din
trupul bunicului măr.
îmi amintesc –
iarna pământul miroase
a fărâme de buze şi ochi
a gutui de gheaţă-nfloriţi
a fân aburind sub iesle de prunc
la mormântul bunicului creşte un măr
cu ochii-l cuprind în braţe şi-mi spun
tu ai crescut, bunicule, în esenţe
care mă cheamă
voi fi şi eu cândva miros şi gust în iarnă
acum ştiu doar să mă mir!

Lucia Dărămuş

Gustul de a fi

» anul XXIV, 2013, nr. 11 (282)