Ion Chiriac

          Născut la 5 octombrie 1941, poetul Ion Chiriac debutează cu versuri în Iaşul literar (1961), alte poezii fiindu-i publicate în Luceafărul, Contemporanul, Amfiteatru, Cronica, Scânteia tineretului, Flacăra Iaşului, Ateneu şi Ramuri. A lucrat ca redactor la ziarul Flacăra Iaşului (1967), apoi la Scânteia tineretului (1967-1969), în 1968 apărându-i şi prima plachetă lirică, intitulată Ce se numeşte toamnă. După debut, poetul a colaborat cu versuri, eseuri, cronici şi articole pe teme de cultură îndeosebi la periodicele ieşene şi băcăuane, publicând volumele de poezii Răsărit de fată mare (1970), Lumina pământului (1973), Nopţi cu Ştefan cel Mare (1974), Liniştea dintre nori (1977), Elegiile inimii (1979), Exact aşa vor cânta privighetorile (1982), Cenuşa de pe inimă (1984), Plopi fără soţ (1987). Acestora li se adaugă, după un interval mai lung, A treia noapte după răstignire (2001), Monografie Augustina Vişan-Arnold (2009). A fost distins, în 1982, cu un premiu al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi.
          A încetat din viaţă la data de 1 septembrie 2013. Prin dispariţia lui Ion Chiriac, lumea scriitoricească românească suferă o dureroasă pierdere.

***

In memoriam Ion Chiriac

» anul XXIV, 2013, nr. 9 (280)