Nicolae Motoc

          La începutul lunii iunie a acestui an, a încetat din viaţă, după o lungă şi grea suferinţă, poetul şi prozatorul Nicolae Motoc.
          Nicolae Motoc s-a născut la Feteşti, în 1936, şi şi-a trăit toată viaţa, cu excepţia anilor de studii, la Constanţa. A fost, în anii ’50, student al Şcolii de Literatură „Mihai Eminescu“, după care a urmat cursurile Facultăţii de Filozofie din Bucureşti. A debutat cu poezii în revista Tânărul scriitor, în 1957. A publicat în continuare, mai ales în revista Tomis, unde a fost, pe rând, secretar general de redacţie şi redactor-şef adjunct. A fost prezent cu poeme şi articole în mai toate revistele literare importante din ţară. Debutează cu o carte de reportaje, intitulată Orizonturi dobrogene, în 1964, iar în 1969 îi apare prima carte de versuri, Ceasul umbrei. Urmează volumele de versuri: Elementele, 1974, Poem scris pe suflarea pământului, 1975, romanul Golful sălbatic, 1977, Erezii marine, 1980, Anamorfoze, 1983, Dimineaţa nuanţelor, 1989, Fragilităţi, 1996, Dignidad, 1997, Provocări imergente, 2000. Poet delicat, Nicolae Motoc s-a retras din această lume discret, aşa cum a trăit. Colegii din Uniunea Scriitorilor din România îi vor păstra o amintire frumoasă.

***

In memoriam Mircea Motoc

» anul XXIV, 2013, nr. 9 (280)