Poeme  de Moëz Majed

Raoued

La Raoued, în octombrie,
Când se ridică vântul,
Vine melancolia.

De câte ori încă
Mă voi mai scălda
La Raoued?

De câte ori încă
Prima aversă de toamnă?


Cafenea de seară

Aici, la piciorul puternicului ficus
Respiră o umbră eternă
Şi vântul…
Cel mai sălbatic dintre amanţi.

Şi zece mii de vrăbii
Ridică pe şosea
Stofele serii.


Tulburare

Ea trece semeaţă
Prin dorinţă…
Şi pofta.

Oare vanitatea
O face atât de frumoasă?

Anonimă,
Dispari în nodurile obscure
Ale străduţelor antice.

Voi lansa pe urma ta
Haita vânătoare a dorinţei mele nemişcate.


Malurile lacului

În înaltul muntelui,
Un zeu bicorn,
Abandonat… Uitat.

Oare nu se îmbrăţişează niciodată
Îndrăgostiţii de pe malul Lacului?


Nostalgie

La Kram,
O smochină face un pelerinaj
Pe pământul strămoşilor săi.

Şi la intrarea în port
Pentru peştele cu ochi înspăimântaţi
Cât e de calmă piaţa
La ora vânzării!


Veşnicie

La umbra lămâiului
Se pune o masă
La întoarcerea de la plajă.

La
Limonada
Cu savoare de vanilie
A copilăriei.

Cum pot oare să moară
Cei care adorm în fiecare seară
Sub iasomie la Sidi Bou?


În Medina

Smochinele de Barbaria
Se vând câte patru
Dar se mănâncă de poftă.

Şi, mai departe,

Cinci mii de oameni
Aliniaţi în curte.
Totuşi, niciun zgomot.

Cineva a văzut vreodată o furtună
Pe deasupra inimilor noastre?


Intrarea în port

Îmi amintesc
De o lumină de vară pe pleoapele mele
Şi de un soare în declin.

Eu, călător aşezat
Pe antebraţul tatălui meu.

Rumoarea valurilor venindu-mi la ureche din spate.

Cât de scump aş plăti
Pentru a-l revedea pe tata aşezat la masă la cafeneaua Lido!


Decembrie

E oare cu adevărat mort
Cel care e îngropat
Sub o ploaie de toamnă?

Cel mai mare orgoliu al meu?
Acela de a avea încă curajul de a plânge.

Traducere din limba franceză de LETIŢIA ILEA

 

Moëz Majed (Traducere din limba franceză de Letiţia Ilea)

Poeme

» anul XXIV, 2013, nr. 9 (280)