Poeme de Octavian Perpelea


demonic city

se înserează lent
un cearcăn uriaş acoperă cerul
ca o eclipsă trasă pe sfori
de nebuni
sunt singur în cameră
în sicriul de beton
ce reciclează zilnic
acelaşi univers cenuşiu
mă dezbrac
& mă ghemuiesc până
ce-mi ating genunchii
cu buzele
în curând oraşul
va începe să fojgăie
pregătindu-se ca-n
fiecare seară să ne răpească
viitorul & visele


1001 de nopţi în Berceni

locuiesc într-o
garsonieră igrasioasă
confort trei
am două pisici năpârlite
& o nevastă obeză
un monstru diform
aproape mitologic
dar seara când adorm
cu capul pe burta ei
uriaşă & moale
mă simt ca & cum aş fi
pe un pat cu apă
în Burj Al Arab


în plină zi/în plină stradă

mă îndreptam spre serviciu
îmi cumpărasem obişnuita
gogoaşă cu gem
de fructe de pădure
& începusem s-o halesc
când exact la intersecţia
Elisabeta cu Brezoianu
acolo unde pe zid e scris
Iisus te iubeşte
am simţit un fir de păr
în gură


***

aprind lumina
moliile execută
zboruri neînchipuit de frumoase
mă aşez pe scaun
îmi pipăi scalpul
& râcâi cu patimă
crustele de mătreaţă
trag o râgâitură
& sting lumina
un viitor de aur
îmi dă târcoale

 

Octavian Perpelea

demonic city; 1001 de nopţi în Berceni; în plină zi/în plină stradă;

» anul XXIV, 2013, nr. 9 (280)