Ospiciul local

Flavius Lucăcel

LOLA
GRETA
ROLI
LULU
TINOLETI
VOCEA DE LA DIFUZOR


Scena 1

          Locuinţă spaţioasă, o aripă a casei elegantă, cealaltă lăsată în paragină. O parte din acţiune se va desfăşura în beciul casei, amenajat ca ospiciu. Locatarii, oameni comuni, de profesii diferite, dar cu idealuri asemănătoare: să trăiască bine, să moară frumos. Toţi în beciul casei, spaţiul de terapie al ospiciului local, urmăresc la televizor ştirile politice.

LULU: Ai mei sunt cei mai buni.
TINOLETI: Toţi ai tăi sunt proşti. Nişte proşti. Ai mei sunt frumoşi şi deştepţi.
GRETA: Ba ai mei (cântă). Vine foamea / Bine-mi pare / Ai mei o au cea mai tare.
ROLI: Ai mei sunt înalţi ca brazii. Piticilor! Pitici ca şi piticii voştri.
LOLA: Graşi şi puternici, cu muşchi, nu glumă. Ai mei au pectorali, ai voştri platfus.
LULU: Deştepţii mei au trei perechi de chiloţi.
TINOLETI: Proşti. Ai tăi sunt proşti. (Cântă.) Pantofii lucioşi/ Îi fac pe ai mei/ inconfundabili de frumoşi.
LOLA: Graşii sunt primii. Ascultaţi-mă, au greutate, nu se încovoaie.
ROLI: Înalţii sunt în faţă mereu, chiar dacă piticii voştri se agită. Recunosc, au detentă, dar nu le ajută la nimic.
LULU: Ai mei vor schimbare.
TINOLETI: Schimbăm schimbarea voastră.
LOLA: Noi radem toate schimbările. Instaurăm instabilitatea constructivă.
GRETA: Coloraţii şi târfele sunt prioritatea noastră.
ROLI: Curăţenie la locul de muncă. Ne-o dorim cu drag, o facem cu plăcere.

La televizor, rubrica sportivă.

LULU: Am câştigat.
TINOLETI: Aţi pierdut. Noi am câştigat. Pasăm ca la carte.
GRETA: Câştigătorii sunt ai mei. Ţin cu arbitrii. Săracii arbitri, cum duc ei tot greul.
LOLA: Noi suntem câştigători. Nici nu e de mirare, la cât in¬vestim.
ROLI: Citeşte, în pizda mă-tii, corect. Cifrele spun altceva. Ăsta-i clasamentul.

Rubrica meteo.

LULU: Soarele a răsărit la 7,40 pentru mine şi ai mei. De dimineaţă o avem tare. Ne-am folosit-o toată noaptea şi e tot beton.
LOLA: Sexoşilor gerul le îngheaţă biluţele. Graşilor le prieşte zăpada.

Replicile următoare vor fi cântate.

TINOLETI: Zăpada e bună pentru obrajii frumoşi. Îi face şi mai arătoşi.
ROLI: Troieneşte, viscoleşte, pe înalţi nu-i depăşeşte.
LULU: Ei sunt primii care mor/ Fac cangrenă la picior.
LOLA: Voi cu ai voştri să muriţi.
GRETA (ţipăt): Muriţi voi!
TINOLETI: Vă doresc moarte uşoară/ Înecaţi cu unt deseară.
ROLI: Sponsor principal frigiderul de sub geam.

Începe o bătaie generală.

Scena 2

Toţi în cămaşă de forţă ori la terapie de grup.

VOCEA DE LA DIFUZOR: Aceleaşi dispute banale. De azi începem o serie de terapie pe teme serioase. Prima temă: cum ai vrea să arate înmormântarea ta? Greta, începem cu tine.
GRETA: Eu la înmormântarea mea aş vrea să fiu însoţită de Tinoleti, fostul meu coleg care în liceu mi-a tras două palme zdravene în buda băieţilor de la etajul trei.
LULU: Ţi-a mai făcut el şi altceva.
VOCEA DE LA DIFUZOR: Linişte. Continuaţi, doamna Greta.
GRETA (cântă): Mi-ar plăcea să port ceva/ Uşor bineînţeles/ Dacă ar fi vară/ Un decolteu/ Brodat/ Care să-mi pună în valoare/ Sânii revărsaţi/ Plus o pălărie de paie cu maci/ Iar în apropiere să se audă mugind/ Cel puţin două vaci.
VOCEA DE LA DIFUZOR: Interesant.
GRETA (cântă): Pe peluză lângă sicriu/ Tinoleti îmbrăcat în vizitiu/ Bineînţeles, nici el viu.
TINOLETI: Coincidenţă de nume.
VOCEA DE LA DIFUZOR: Mulţumesc. Domnule Roli, vă rog.
ROLI (cântă): Ca la nunta unui fost preşedinte/ Aş vrea să fiu plâns fierbinte./ Aş prefera un costum de catifea/ Iar pe piept o tinichea/ Pe ambele părţi cu faţa mea./ Să se bea şampanie/ Până la companie./ Şapte fete deocheate/ Să mă scarpine pe spate./ Eu să beau Dom Perignon/ În cavoul de beton/ Cu colegii de pluton/ Îmbrăcaţi doar în veston.
TINOLETI (cântă): Mărg cătanele pă ştrec/ Îmbrăcate-n pielea goală/ Şi cu mânurile-n jeb.
ROLI: Eşti tu deştept. Deşteptule.
VOCEA DE LA DIFUZOR: Continuaţi, domnul Roli, nu vă lăsaţi întrerupt.
ROLI (cântă): Muzica ambientală/ Un trombon şi o chitară/ Voci de albi/ Versuri subtile/ Ce-am fost eu/ Doar despre mine.
VOCEA DE LA DIFUZOR: Suficient. Domnule Lulu, continuaţi dumneavoastră.
LULU (cântă): Să fiu bocit o lună de Madonna/ Să-mi ţină lumânarea Maradona/ Iar groapa să mi-o astupe-un marinar/ Nu prea înalt/ Chelbos/ Cu-n ochi de chihlimbar.
VOCEA DE LA DIFUZOR: E prea extravagant. Dorinţele acestea depăşesc orice buget.
LULU (cântă): Când mi-ar trece cortegiul funerar/ Cu şuturi în fund din fiecare bar/ Să scoateţi beţivii pe trotuar.
LOLA: Uau!
LULU (cântă): Zborul avioanelor deviat departe/ Sufletului meu lăsându-i-se culoar liber/ Să se înalţe, să coboare/ Pe la fete pe sub poale.
LOLA (cântă): Pe sub... degeaba.
VOCEA DE LA DIFUZOR: Linişte. Continuaţi, vă rog.
LULU: Mi-ar mai plăcea să nu bată vântul, iar peştii să alunece discret printre bulele mici ieşite din gurile lor. Între ape, dragilor mei, le-aş ţine un discurs lung şi dens, minţindu-i bineînţeles că lumea a mers mai bine cu mine, că lumea se va opri fără mine. (Cântă.) Şi aş mai vrea ceva, să-i iau locul lui Lenin în piaţa aceea din Moscova.


Scena 3

În partea elegantă a casei, Lulu o curtează pe Lola, care este îmbrăcată elegant şi mănâncă unt dintr-un bol argintiu elegant.

LULU: Tu zici că eşti aşa!
LOLA: Păi nu sunt?
LULU: Poate eşti şi pentru că mănânci zilnic unt. Dar e în regulă.
LOLA: Şi tu mănânci.
LULU: Mănânc, dar alerg.
LOLA: Ştii foarte bine. Înainte nu eram aşa.
LULU: Ne cunoaştem de la trei ani. Într-adevăr, nu erai aşa.
LOLA: Aşa cum? Nu-i frumos ce faci.
LULU: Ce dracu’ fac? Vreau să spun... Pentru mine eşti... Eu prefer... Înainte, ca să fiu sincer, mă deranjau... Nu erau genul meu cele ca...
LOLA: Ajunge. După o anumită vârstă, bărbaţii adevăraţi apreciază volumele.
LULU: Şi eu ce fac?
LOLA: Tu nu mai ai...
LULU: Ce?
LOLA: A, nu, nimic.
LULU: Fii curajoasă şi spune-mi. Vorbim serios?
LOLA: Crezi că suntem toţi schizofreni?
LULU: La întâlniri, vocea de la difuzor aşa susţine. Ce ziceai că nu mai am?
LOLA: Vocea aceea e a cuiva, nu eşti curios a cui?
LULU: Stăteai în colţ ca o bleagă. Te-am invitat să vorbim ceva serios. Uite unde am ajuns. Am tot ce-mi trebuie.
LOLA: Aminteşte-ţi. Nu am fost întotdeauna aşa. Au început să se pună după ce m-am lăsat de fumat. Şi tu nu mai puteai să...
LULU: Asta am stabilit-o. Înainte nu erai aşa. Zi odată ce ai de zis.
LOLA: De atunci se adună gram după gram. Nu am nimic de zis. M-ai vrut grasă, uite-mă, sunt o balenă.
LULU: Eşti OK.
LOLA: Nu pot să zic acelaşi lucru despre tine.
LULU: Vorbim serios?
LOLA: Eşti prost?
LULU: Cum am ajuns în grupul ăsta de retardaţi?
LOLA: Ce întrebare e asta? Suntem în grup dintotdeauna.
LULU: Nu-mi aduc aminte când au apărut atâţia nenorociţi.
LOLA: La şaisprezece ani aveam foarte multe în comun.
LULU: Avem şi acuma destule.
LOLA: Avem pe dracu’. Acum eşti la fel ca toţi cei de-aici.
LULU: Cu şcolile mele?
LOLA: Ale noastre, ale mele, ale tale, la ce ne ajută? Zilnic participăm la terapii cu toată lumea asta pestriţă care pute.
LULU: Refuză.
LOLA: O fac din inerţie.
LULU: Înseamnă că mergi de bunăvoie, nu te tot plânge.
LOLA: În starea în care sunt îmi face bine.
LULU: Ce ştii tu?
LOLA: Încetează, ce urmăreşti?
LULU: Nimic.
LOLA: Sunt un pic mai echilibrată. Chiar, sunt mai echilibrată?
LULU: Naiba ştie. Dacă aş vrea cu adevărat să ţi-o trag, ţi-aş zice că eşti foarte echilibrată.
LOLA: Nu-ţi mai ies şmecheriile astea.
LULU: Am o idee cu căcănarii ăştia, cu vecinii.
LOLA: Nu-ţi mai iese nimic.
LULU: Păstrează-ţi pentru tine remarcile.
LOLA: Pentru că eşti un...
LULU: Abţine-te, o să spui o prostie ireparabilă.
LOLA: Un... fragil emoţional. Dar nu e o ruşine, e plin de bărbaţi fragili... Mai moi... Moluţi... Molişori...
LULU: Eşti tu puternică.
LOLA: Nu am spus asta.
LULU: Ţi-ai ales un moment prost să devii independentă. Vin vremuri grele.
LOLA: Încerci să mă sperii. Cu asta vrei să te reabilitezi în faţa mea?
LULU: Cineva face un abuz cu noi.
LOLA: Tu nu cu mine?
LULU: În partea cealaltă a casei e o mizerie...
LOLA: Când trăia bietul tata nu ţi-ai fi permis.
LULU: O ţin intenţionat aşa. Iar nouă ne lipsesc zilnic lucruri. Suntem pe cont propriu.
LOLA: Ce tată şi ce talie aveam!
LULU: Ăştia sigur vor să pună mâna şi pe partea noastră de casă.
LOLA: Partea mea. Pe a ta au luat-o de mult.
LULU: Încetează.
LOLA: Au început să se pună zi după zi, gram după gram. Fă-le o vizită.
LULU: În locul ăla împuţit?
LOLA: Du-te şi trage-i-o. Aşa vorbiţi voi, bărbaţii? Cu o femeie ieftină, poate o să reuşeşti şi tu...
LULU: Ce dracu’ să reuşesc?
LOLA: Te protejezi? Spune-mi că te protejezi. Nu te protejezi?
LULU: Şi acolo, şi aici. Nu-mi plac copiii. Ce dracu’ să protejez?
LOLA: Nu contează. Ideea e că te poţi procopsi cu lucruri mult mai rele. Îţi poţi pierde vederea.
LULU: Tu nu?
LOLA: Eu nu sunt obsedată.
LULU: Nici eu.
LOLA: Nu pierd vremea cu aşa ceva.
LULU: Foarte bine. Eşti frigidă.
LOLA: Probez cu mai multă plăcere o rochie sau mănânc o bucată de unt lucios.
LULU: Să-ţi fie de bine, mereu la fel.
LOLA: Asta-i situaţia.
LULU: Eu te invitasem să vorbim.
LOLA: Ceva serios.
LULU: Zilnic e la fel.
LOLA: Îmi dai chiloţeii jos, pentru câteva minute, după care, brusc, te răzgândeşti.
LULU: Mă baţi tu la cap.
LOLA: Eu la cap, tu nicăieri. Despre ce-o fi vorba?
LULU: Lucrez mult, sunt mereu pe fugă, stresat. Cineva trebuie să muncească în casa asta.
LOLA: Duci gunoiul, strângi frunzele, asta ţi-e toată munca.
LULU: Tu veşnic în colţul tău, iar când simt nevoia să vorbim ce¬va serios...(Încearcă să o sărute.) Au trecut doişpe ani. Ne mai căsătorim?


Scena 4

Greta, Roli, Tinoleti în cealaltă parte a casei.

GRETA lui ROLI: Cum v-a mers azi?
ROLI: La fel (lui Tinoleti). Spune-i tu.
TINOLETI: Bine... Foarte bine.
GRETA: V-a văzut careva? (Tăcere lungă.) Să înţeleg că v-aţi strecurat şi de data asta.
ROLI: Ai putea să taci? Sunt obosit.
GRETA: Cu ce te-ai obosit aşa tare?
ROLI: Eşti proastă? Am furat toată ziua căcaturi.
GRETA: M-aţi înnebunit. Vreţi să ne sufocăm cu ziarele astea vechi?
ROLI lui TINOLETI: Proasta zice „Luaţi tot ce prindeţi“. (Cei doi râd.) Ziare vechi au, ziare vechi luăm.
GRETA: Proasta zice, dar mai diversificaţi şi voi rahatul.
TINOLETI: Ţi-am burduşit frigiderul cu unt...
ROLI: De calitate.
GRETA: Încetaţi. Mâine e zi de terapie. Purtaţi-vă normal.
ROLI: Eu mă întind.
GRETA: Normal. Ce altceva ştii tu să faci?
ROLI: Ai înnebunit? Ce să fac la ora asta? Priveşte şi tu pe geam. Se agită careva? Toţi dorm.
GRETA: Dormiţi şi voi.
TINOLETI: Mulţumim.
GRETA: Înainte v-aţi putea căuta prin ziarele acelea un loc de muncă.
TINOLETI: Sunt vechi.
GRETA: Vechi, noi, încercaţi-vă norocul.
ROLI: Ce-i graba asta? Toţi aşteaptă locuri de muncă mai bune. Aşteptăm şi noi.

 

Flavius Lucăcel

Ospiciul local

» anul XXIV, 2013, nr. 7 (278)