Poeme 
     de Diana Rusu

Bégaiement poétique bâlbâit poetic

Am blestemul ăsta de când mă ştiu venită printre lume, peste mine
ce monde choisi d’un dieu
fără să mă cred pe cuvânt nici măcar atunci când plâng în hohote
sau când bâlbâi „dédivinisation“
în genunchi nu m-am rugat de când aveam trei ani şi nici acum n-aş face-o decât
cu sfârcurile întărite
un peu de mal rend le bien sensible
eu nu mai am nimic în plus faţă de tine
de la couverture noire à la couverture blanche
doar
şi oricum nu-mi iese nimic din glas
le monde de la vie
mucegăieşte
c’est ça
în schimb tu ai habar de
comment s’en sortir sans sortir
eu înghit gogoşi despre mine pe care tot eu mi le coc
le poème continu
nenorocit să fie azi şi-n vecii vecilor
amin


Subtitrare

El îşi descheia vesta ca să poată
gândi mai bine
traducătoarea izbuti să spună
în timp ce deasupra capului
îi zburau luminiţe
în formă de ciori cu aripi negre şi cioc albastru
iar el gândea
altfel spus
un şantier în lucru
pe macara luminiţele
Luminiţele organizau conferinţe
conduse de Luminiţa
cioara cu ciocul cel mai albastru
din lume
cioara purta ochelari subacvatici
şi fuma o pipă mai lungă
decât macaraua
atunci el îşi descheia vesta
ca să-i intre fumul în suflet
şi gândea Luminiţe


de mon essence imaginaire

ne grăbim, spunea
cu o mână pe volan
cu o mână pe coapsa mea stângă
dar mi-a fost atât de teamă că
n-am să ştiu să zic
dă-ne-o nouă astăzi
la rugăciunea împărţită
se ţineau de mâini şoptindu-şi
pulsul.
ce înseamnă puls,
copii?


Pronume posesiv şi posedant

Eu sunt fata cu sandale
galbene
eu sunt rezerva
de stilou
a nu ştiu cui şi-a tuturor
îmi zâmbesc ipocrit şi-mi scot acele de gămălie
blocuri de recepţie
chitanţiere
avize de transport mărfuri
cărţi de muncă
şi anexe unu
unul câte unul până când
mă trezesc urlând în faţa lor
împroşcându-mi pieptul cu saliva lor incoloră
mai plină de satisfacţie decât
a mea
a mea, de fapt, nu există în vocabularul lor
pronume posesiv şi posedant


La confiture verte

Lipsit de forţa gravitaţiei
dimineaţa nu pot
să-mi beau cafeaua
mă ridic au plafond
mă trezesc uneori cu ochii
în bec
iar din tabloul agăţat
pe perete
dispar personajele celebre
coboară cu picioarele
cele mai lungi
sur la terre
Apoi îmi imaginam
că o sărut
în tip ce-i zvâcnesc
silabele din gură
consoanele
le T
le Q
şi mai ales
rârâitul adorabil
je voudRais l’embRasser
temps mort
ou éternel présent?
dar spaţiul e un monstru
la confiture verte
ea e haşişul pe care nu l-am fumat niciodată


senbazuru de la 4 dimineaţa

Liniştea de după
kyoto
ploaia de toamnă
dar înotăm tot timpul
în frunze momiji ne scufundăm
cu tot cu preludiu ludiu postludiu
şi cât de bizare ne sunt
orgasmele
chiar ele ne privesc de la fereastră
orgasme bovariene (flaubert şi kama sutra
nu-i aşa?)

 

Diana Rusu

Bégaiement poétique /bâlbâit poetic;Subtitrare; de mon essence imaginaire; Pronume posesiv şi posedant;La confiture verte; senbazuru de la 4 dimineaţa

» anul XXIV, 2013, nr. 7 (278)