Evadarea din realitate

Mirel Anghel

          Apărută în 2012 în traducerea lui Vlad Zografi, cartea lui Richard Dawkins, Magia realităţii: De unde ştim care este de fapt adevărul (Bucureşti: Editura Humanitas, 2012), vine la doar un an distanţă de varianta în limba engleză. Cartea poate fi privită ca un ritual de iniţiere pe tărâmul fascinant al ştiinţei, acolo unde nu există întâmplare sau supranatural, aşa cum tindem să credem în legătură cu fenomenele de zi cu zi cărora le suntem martori. În ştiinţă există o magie aparte, ne spune autorul, o armonie a lumii ei infinite, de ale cărei secrete suntem încă prea departe pentru a le desluşi în întregime. Richard Dawkins răspunde în paginile acestei cărţi atât la întrebările puse, cât şi la cele pe care nimeni nu ar îndrăzni să le adreseze cuiva, căci ar părea nedumeririle unor copii: de ce este mai cald vara decât iarna, de ce ne bronzăm mai mult în zilele toride, cum s-au format planetele şi sistemul solar, există sau nu omuleţii verzi din altă galaxie, ce sunt stelele etc.
          Cartea este structurată în 12 capitole, toate marcate de enigma întrebărilor care ne macină gândurile: Ce este realitatea? Ce este magia?, Cine a fost primul om?, De ce există atâtea feluri de animale?, Din ce sunt alcătuite lucrurile?, De ce avem noapte şi zi, iarnă şi vară?, Ce este Soarele?, Ce este curcubeul?, Când şi cum a început totul?, Suntem oare singuri?, Ce sunt cutremurele?, De ce se întâmplă nenorociri?, Ce este un miracol?. Aceste capitole corespund călătoriei imaginare pe care o facem pornind de jos, de la atomi şi minunea vieţii pe Terra şi ajungând cu imaginaţia acolo unde nimeni nu a ajuns vreodată, pe exoplanete, posibilele lumi locuibile din univers. Soarelui îi este atribuit rolul principal, un astru privit din perspective diferite de civilizaţii de pe toate continentele, în unele fiind considerat chiar Dumnezeu, datorită importanţei copleşitoare pe care el o are pentru Pământ. Fie că au fost triburi africane mărunte sau mari civilizaţii precum cea aztecă, Soarele era venerat mai mult decât orice, iar în numele lui se făceau chiar sacrificii umane.
          Planeta şi universul sunt înconjurate de o magie pe care o putem explica tot mai mult pe măsură ce tehnologia avansează, iar descoperirile făcute de oameni ţin pasul cu ea. Ceea ce există dar nu ajunge la simţurile noastre poate fi perceput prin deducţie, cu ajutorul imaginaţiei, sprijinită de ştiinţă, căci altfel nu avem acces la cunoaşterea unei mari părţi a lumii, chiar şi a celei aflate dincolo de noi:

Realitatea este tot ce există. Pare evident, nu-i aşa? De fapt, nu e. Apar tot felul de probleme. Ce ne facem cu dinozaurii, care au existat odinioară, însă acum nu mai există? Dar cu stelele, care se află atât de departe, încât, atunci când lumina lor soseşte la noi, ar putea fi deja stinse? […] de unde ştim că lucrurile există, chiar şi în prezent? Ce se întâmplă atunci cu o galaxie atât de îndepărtată încât n-o putem vedea cu ochiul liber? Dar cu o bacterie atât de mică încât n-o putem vedea decât cu un microscop puternic? […] Putem, desigur, să ne sporim simţurile folosind instrumente speciale: telescoape pentru galaxie, microscoape pentru bacterie.

Dimensiunile cărţii sunt sporite de ilustraţiile lui Dave McKean, redate întocmai şi în varianta în limba română. Pe alocuri, reprezentarea artistică a lumilor îndepărtate este înlocuită cu fotografii surprinse de misiunile NASA care cutreieră universul.
          Există întrebări care au răspunsuri, însă în faţa unor mistere ale naturii suntem nevoiţi să rămânem doar cu fascinaţia contemplării lor. Putem explica în termeni ştiinţifici modul în care ia naştere un curcubeu, acest fenomen spectaculos nefiind chiar un şarpe care iese din pământ pentru a bea apa din ploaie, aşa cum credeau civilizaţiile din Africa, America şi Asia. Doar în cultura unor popoare străvechi oamenii puteau atinge un curcubeu, căci lumea modernă oferă posibilitatea observării lui. Richard Dawkins abordează chiar şi celebra dilemă a existenţei extratereştrilor şi a răpirilor de oameni de către humanoizii mici şi verzi care ar  călători intergalactic. El abordează cu umor o astfel de problemă, ţinând să menţioneze faptul că o mare contribuţie la imaginaţia extraterestră a oamenilor care spun că ar fi fost răpiţi de aceste fiinţe a fost alimentată de fenomenul media şi în special de serialul Star Trek. Graniţa dintre realitate şi ficţiune a fost depăşită de mult timp de cei care cred cu tărie în existenţa unor entităţi inteligente care ne-ar urmări şi răpi pentru a ne studia. Dincolo de legendele ţesute în jurul răpirilor de sorginte extraterestră, acest adevărat fenomen căruia i-au căzut pradă mulţi oameni are o explicaţie simplă. Cei care pretind că au fost protagoniştii unui astfel de eveniment au avut de fapt de-a face cu o paralizie în timpul somnului. Acest capitol (Suntem oare singuri?) este unul aparte deoarece, aşa cum chiar autorul arată, în el este subliniat ceea ce nu cunoaştem, şi nu ceea ce cunoaştem, aşa cum se întâmplă în celelalte capitole.
          Richard Dawkins vrea să arate că nu trebuie să fim mulţumiţi cu o imagine falsă a realităţii şi să folosim tot ce ne oferă ştiinţa pentru a lăsa imaginaţia să plăsmuiască lumi noi, dincolo de limitele pe care singuri ni le impunem. O astfel de lucrare se adresează simţului comun al curiozităţii fiecăruia, fiind o evadare bine-venită din stresul cotidian, o călătorie îndelungată înapoi în timp şi în adâncimea universului, în căutarea răspunsurilor banale pe care nu le ştim.

 

Mirel Anghel

Evadarea din realitate (Richard Dawkins, Magia realităţii: De unde ştim care este de fapt adevărul. Trad. Vlad Zografi. Bucureşti: Editura Humanitas, 2012)

» anul XXIV, 2013, nr. 7 (278)