Sextil Puşcariu, corespondent al lui Nichifor Crainic, A. C. Cuza, Aron Cotruş, Miron Cristea

(II)


Dosar îngrijit de Nicolae Mocanu


Nichifor Crainic


1.

          Mult stimate Domnule Puşcariu,
          Am luat iniţiativa să sărbătorim în stil mare ziarul Universul şi cu directorul său, d.[omnul] Stelian Popescu1.
          Comitetul de iniţiativă va fi alcătuit din peste 100 de personalităţi.
          Vă rog să faceţi parte din el.
          Dacă aderaţi, vă rog să-mi daţi un răspuns telegrafic.


                                                        Cu distinsă stimă, Nichifor Crainic

3 sept.[embrie] 1936
Bucureşti
Str. Polonă 38
[Răspuns:] 19. IX. [19]36

 


2.

          Mult stimate Domnule Sextil Puşcariu,
          Am primit şi telegrama de la Karlsbad, şi scrisoarea. Îţi mulţumim din suflet pentru preţioasa adeziune la demonstraţia de solidaritate românească în jurul „Universului“. Cred că va lua într-adevăr proporţii grandioase, aşa cum a fost plănuită.
          Îţi mulţumesc de asemenea pentru invitaţia de a conferenţia la adunarea F.O.R.-ului2.
Primesc bucuros.
          M-am întâlnit în Bucureşti, zilele acestea, cu Î.[nalt] P.[rea] S.[finţitul] Mitropolit Nicolae3, care m-a îndemnat să primesc.
          M-am gândit ce subiect să tratez. Şi m-am oprit la următorul: Ortodoxia, concepţia noastră de viaţă4.
          Va fi tradiţional şi actual, în acelaşi timp.
          Dacă eşti de acord, rămân la el. Dacă nu, mi-e foarte uşor să aleg altul. O sugestie în acest sens mi-ar fi foarte binevenită. Sânt obişnuit. Multe din conferinţele mele au avut această geneză. În special te rog să mă pui în cunoştinţă cu o săptămână înainte de data precisă a adunării, ca să nu-mi angajez ziua respectivă.


                                                              Te salut cu dragoste caldă, Nichifor Crainic

27 sept.[embrie] 1936
Bucureşti,
Polonă 38
[Răspuns:] 30. IX. [19]36

3.

GÂNDIREA  Bucureşti, .................193....5
REVISTĂ LUNARĂ
REDACŢIA: STR. POLONĂ, 38 – BUCUREŞTI III
ADMINISTRAŢIA: STR. DOMNIŢA ANASTASIA, 16
BUCUREŞTI I


Note despre mine6

          Am terminat studiile teologice în 1916 la Universitatea din Bucureşti.
          După război, în anii 1920, [19]21 şi [19]22, le-am continuat la Universitatea din Viena, înscriindu-mă la Facultatea de Teologie Catolică şi la Facultatea de Filosofie.
          Am urmat diferite cursuri care mă interesau, dar în special cursul dogmatistului Reinhold7 de la Teologie şi cursurile lui Reininger8 şi Strzigowsky9 – filosofie şi istoria artelor.
          Doctoratul nu l-am luat, fiindcă nu mă interesa pe atunci o carieră universitară10. Mă interesa cultura germană pentru cariera liberă de publicist, cum o visam pe atunci.
          În anii de la Viena am tradus Geschichten vom lieben Gott ale lui Rainer Maria Rilke, reapărute acum în a doua ediţie românească, însoţită de un studiu despre marele poet11.
          Printr-o lege specială, am fost numit profesor la Facultatea de Teologie din Chişinău (Universitatea din Iaşi), în 1926, la catedra „Literatura religioasă modernă“. În 1932 am fost chemat la Universitatea din Bucureşti.
          La Bucureşti, între alte cursuri de Mistică, am ţinut unul în anul 1934-[19]35, repetat în 1936-[19]37, despre Mistica germană medievală, intitulat: Meister Eckardt şi şcoala sa. Cursul acesta, redactat de mine, îl voi tipări în curând12.
          La Institutul de Cultură Româno-German, ţin în fiecare an conferinţe la Bucureşti şi Braşov, cu subiecte din cultura germană, filosofie şi literatură.
          În anii 1932 şi [19]33 am fundat şi condus ziarul Calendarul, de mare răsunet în tineretul ţării. Prin acest ziar am făcut cunoscute, pentru întâia oară în România, mişcările fascistă şi naţional-socialistă. Încă înainte de venirea regimului actual în Germania, am publicat, pe lângă reportagii şi < a > articole, interviewuri cu numeroşi fruntaşi naţional-socialişti, dintre cari pe unii i-am cunoscut personal.
          Peste 30 de articole ale mele din Calendarul au fost reproduse întregi în presa din Reich.
          Revista Gândirea, care apare de 19 ani, e scrisă în special de scriitori formaţi la cultura germană.
          Cam asta.
          Poate interesează: la Universitatea din Viena sunt înscris sub vechiul meu nume de Ioan N. Dobre. După aceea l-am legalizat pe Nichifor Crainic.

     Nichifor Crainic.

< a > studii


1. În 11 octombrie 1936, Stelian Popescu (1873-1954) a fost sărbătorit, într-o „măreaţă manifestare naţională“ „sub semnul crucii şi al solidarităţii naţionale“ (cum scria ziarul „Universul“) la Arenele Romane din Parcul Carol din Bucureşti, la împlinirea a 20 de ani de când a preluat conducerea ziarului „Universul“. A fost prezent patriarhul Miron Cristea, iar printre vorbitori s-au numărat Octavian Goga şi Nichifor Crainic. Cuvântările ţinute la această reuniune au fost publicate în volumul Întâlnirea unui român cu ţara lui.
2. Frăţia Ortodoxă Română – F.O.R. – a fost o „asociaţie de atitudine şi gândire creştin-ortodoxă“ (Mircea Popa), înfiinţată în 1933 pe lângă Episcopia din Cluj, similară Extensiunii Universitare înfiinţate pe lângă Universitate în 1924. Ideea constituirii ei a aparţinut episcopului Nicolae Ivan şi lui Sextil Puşcariu (care semnează ca preşedinte al Comitetului de iniţiativă). Adunarea de constituire a F.O.R. a avut loc în data de 5 martie 1933, preşedinte a fost ales Sextil Puşcariu (şi va rămâne până în 1939). Vezi şi De amicitia. Lucian Blaga – Ion Breazu, corespondenţă. Addenda: Ion Breazu, Note de jurnal, carte gândită şi alcătuită de Mircea Curticeanu, Cluj-Napoca, Biblioteca Apostrof, 1995, p. 238; cf. şi Mircea Popa, Sextil Puşcariu şi „Frăţia Ortodoxă Română“, în „Anuar teologic“ (Cluj-Napoca, Editura Arhidiecezana), V, 1998-2000, p. 391-398.
          Al III-lea Congres General al F.O.R. a avut loc la Arad, în 25-26 octombrie 1936; Sextil Puşcariu rosteşte cuvântul de deschidere, intitulat Înarmarea sufletească şi publicat în „Renaşterea“, XV, 1936, nr. 47, p. 2-3 şi nr. 48, p. 2-3, reluat, separat, cu acelaşi titlu, în Biblioteca Frăţiei Ortodoxe, nr. 11, Cluj, Tipografia Eparhiei Ortodoxe Române, 1936, 14 p. Iniţial, Sextil Puşcariu îi ceruse (într-o scrisoare din 14 septembrie 1936; vezi „Manuscriptum“, XX, 1989, nr. 4, p. 81) lui Lucian Blaga să conferenţieze, dar după refuzul acestuia (vezi scrisoarea din 17 septembrie 1936, ibidem, p. 82), i se adresează lui Nichifor Crainic.
          Nichifor Crainic salutase într-un articol din „Calendarul“ ideea înfiinţării F.O.R. (vezi „Renaşterea“, nr. 3-4/1933) şi a fost prezent, alături de Octavian Goga, la Cluj, la adunarea F.O.R. din 6 noiembrie 1933 şi la sfinţirea Catedralei Ortodoxe.
3. Nicolae Colan (1893-1967), mitropolit al Vadului, Feleacului şi Clujului între 1936 şi 1957, cel care i-a urmat lui Nicolae Ivan, decedat în februarie 1936.
4. O conferinţă cu acest titlu a fost ţinută de Crainic şi la Sibiu, în 1936. Vezi Nichifor Crainic, Ortodoxia, concepţia noastră de viaţă, Sibiu, 1937, 31 p.
5. Probabil, 1939 (vezi antepenultimul paragraf).
6. Decente şi selective, aceste note se înscriu într-o destul de lungă serie de memorii, rapoarte şi note redactate de Nichifor Crainic atât înainte de război, cât şi, mai ales, după.
7. La profesorul G. Reinhold audiază cursul „Tendinţele principale ale filozofiei actuale“.
8. La profesorul Robert Reininger (1869-1955), frecventează cursurile „Introducere în filozofie“ şi „Raţionalismul ca filozofie“.
9. La profesorul Josef Strzygowski (1862-1941) audiază cursurile „Comori ale artelor frumoase“ şi „Studiul metodic al artei“.
10. Lucru pe care i-l mărturiseşte, în aproape aceiaşi termeni, şi „profesorului său preferat“, Ioan Mihălcescu (1874-1948, viitorul mitropolit Irineu al Moldovei), atunci profesor de apologetică şi dogmatică la Facultatea de Teologie din Bucureşti, cel care-l îndemnase pe Nichifor Crainic şi să se înscrie la Universitatea din Viena (cf. Geta-Marcela Pârvănescu, Nichifor Crainic. Monografie, Deva, Editura Emia, 2010, p. 23, nota 2).
11. Rainer Maria Rilke, Povestiri despre bunul Dumnezeu, traducere din limba germană şi prefaţă de Nichifor Crainic, Bucureşti, Fundaţia Culturală Principele Carol, 1922.
12. Este vorba de Curs de mistică germană, litografiat în 1938 (singurul curs al lui Nichifor Crainic rămas netipărit), în legătură cu care I. Gh. Savin (1885-1973), urmaşul lui N. Crainic la Catedra de apologetică, recunoaşte, la sfârşitul cursului său de Mistică apuseană, că, pentru capitolul despre Meister Eckhart, a folosit prelegerile lui Crainic din cursul de Mistică germană (G.-M. Pârvănescu, op. cit., p. 34).

 


A. C. Cuza


          La serbările jubiliare din 1911 ale Universităţii din Iaşi, am asistat o delegaţie de profesori universitari din Cernăuţi, în frunte cu M. Friedwagner1, fost rector şi mare prieten al românilor. Cu această ocazie am schimbat câteva scrisori cu profesorul A. C. Cuza, care < a > ţinuse cu câtva timp înainte o conferinţă publică la Cernăuţi. [Sextil Puşcariu]

< a > fusese


1.

          Iaşi, în 18 april 1911

          Iubite Domnule Doctor,
          Mi-a părut foarte bine, şi Vă mulţămim, că mi-aţi atras atenţia asupra invitărei iubitului nostru coleg Friedwagner la serbările jubiliare. Se înţelege că va fi pentru noi o adevărată sărbătoare ca să primim un prieten al nostru aşa de distins. Şi el va fi invitat personal, la timp. Dar când?
          Din multe împrejurări locale, serbările care trebuiau să se ţină în mai s-au amânat pentru iunie, cătră sfârşit, sau pentru septembrie a.c.2 Rămâne ca Rectorul nostru să ceară avizul M. S. Regelui. La toate acestea însă se adaogă îngrijirea noastră ca în ultimul timp să nu mai intervină ceva – dacă ar fi la septembre, poate cine ştie ce epidemie –, aşa ca iar să mai amânăm. Aşa stă chestia acum, şi în viitor veţi fi puşi D.[omniile]voastre cei dintâi în cunoştinţă.
          Şi cu acest prilej, Vă rog, iubite Domnule Doctor, să primiţi asigurarea distinsei consideraţii, cu care sînt al D.[umnea]voastră devotat
                                                                                                                                A. C. Cuza


2.

Cartă Postală

Domnului Doctor Sextil Puşcariu
 Profesor universitar
Austro-Ungaria  Cernăuţi
   (Bucovina)

          Stimate coleg. Te rog, dacă nu te superi, să-mi trimeţi adresa colegului Prof. Doctor Isopescul3, de la teologie, pentru care îţi mulţumesc de multe ori anticipat.
   Cu cele mai distinse salutări colegiale

Iaşi, în 2 iunie    A. C. Cuza
     1911    Str. Codrescu 1

 


1. Matthias Friedwagner (1861-1940), romanist şi românist; între 1905 şi 1914, a făcut o amplă anchetă folclorică în Bucovina, adunând peste 10 000 de poezii şi 2 500 de melodii, dintre care a publicat o bună parte în Rumänische Volkslieder aus der Bukowina, Würzburg, 1940. Rector al Universităţii din Cernăuţi a fost în 1910-1911. La serbările de la Iaşi din 1911, a participat ca reprezentant al Academiei de Ştiinţe Sociale şi de Comerţ din Frankfurt a. M., unde era profesor de puţin timp şi unde a înfiinţat un lectorat de limba română.
2. Serbările jubiliare au avut loc între 26 şi 30 septembrie şi au fost organizate ca o sărbătoare a întregului oraş, Iaşiul devenind pentru câteva zile o adevărată capitală culturală europeană (cum se  specifica în presa vremii); printre momentele de cel mai mare interes s-au numărat vizita Familiei Regale, dezvelirea statuii lui Mihail Kogălniceanu şi zborul lui Aurel Vlaicu deasupra oraşului, cu aeroplanul său.
3. Silvestru Octavian Isopescul (1978-1922), teolog şi orientalist, profesor la Universitatea din Cernăuţi.

 

Aron Cotruş


          Din Arad, unde îngrijea editarea bibliotecii „Semănătorului“, poetul Aron Cotruş îmi face o comunicare cu privire la o broşură ce o tipăream acolo1. Ca ataşat de presă în Italia2, îmi cere „Dacoromania“ pentru profesorul din Milano Gino Lupi3, care lucra la un Dicţionar româno-italian. [Sextil Puşcariu]

 

TIPOGRAFIA ŞI LIBRĂRIA DIECEZANĂ ARAD LTD.
[...]

1.

          ARAD, 1925, 29 martie

          Stimate Domnule Profesor,

          Ca răspuns la scrisoarea D.[omniei] V.[oastre] din 18/III, am onoarea a Vă anunţa că volumele din „Biblioteca Semănătorul“4 se tipăresc în 4 000 [de] exemplare şi numai într-o singură ediţie. În mai puţine exemplare nu [se] poate tipări nici un volum.
          Din volumele tipărite „Biblioteca Semănătorul“ oferă autorilor 100 [de] exemplare. În ce priveşte onorariul, D[omniei]-V.[oastre] „Biblioteca Semănătorul“ Vă oferă pentru 64 [de] pagini lei 2 000, în loc de 1 000 cum e stabilit. –
          În aceste condiţii, aşteptăm manuscrisele.

                                                                              Cu distinsă stimă,  A. Cotruş

Piaţa Avram Iancu 22
Arad

[Răspuns:] 5. IV. [19]25

 

2.

          Mult stimate Domnule Profesor,

          Astăzi Vi s-a expediat revizia volumului ce urmează să apară în „Biblioteca Semănătorul“.
          Editura Vă roagă, prin mine, să binevoiţi a complecta volumul până la 64 [de] pagini, cu ce veţi crede D.[omnia] V.[oastră] de bine. –
                                                                       Cu distinsă stimă, A. Cotruş

Arad, 30 aprilie 1925


3.

          Milano, 6 martie 1930

          Mult Stimate Domnule Profesor5,

          Prof. Gino Lupi de la Liceul Manzoni din Milano adună, de zece ani, material pentru alcătuirea unui mare dicţionar româno-italian. În aceşti zece ani a cheltuit o bună parte a salariului său pentru procurarea de cărţi româneşti. Nici Academia Română, nici vreo altă autoritate românească n-a încercat să-i înlesnească munca. Am încercat să-i procur, gratuit, de la Casa Şcoalelor Dicţionarul lui Tiktin6, dar m-am izbit şi acolo de-o criminală nepăsare şi neglijenţă.
          Acum mă adresez D[umnea]v[oa]s[tră] rugându-Vă să binevoiţi a-i trimite, gratuit, volumele apărute până în prezent ale „Dacoromaniei“. Cred că aceste volume îi pot fi de folos la alcătuirea dicţionarului.
În speranţa că D[umnea]v[oa]s[tră] veţi face tot ce Vă stă în putere pentru a uşura munca profesorului Gino Lupi, Vă salută

                                                    Cu toată stima, A. Cotruş ataşat de presă

Milano
58 Viale Monza 58

P. S. Ministerul de Externe a făcut, încă în vara trecută, o intervenţie la „Casa Şcoalelor“ pentru dicţionarul Tiktin, dar prof. Lupi nu l-a primit nici până azi.


1. „Broşura“ (Literatura română, Arad, Editura Librăriei Diecezane, 1925), nr. 70 din „Biblioteca Semănătorul“, a apărut în 48 p. Este traducerea articolului La letteratura romena, din „L’Europa Orientale“, III, 1923, nr. 9-11, p. 715-730.
2. Aron Cotruş a fost ataşat de presă la Milano în anii 1929-1930; de aici, a fost trimis în aceeaşi calitate la Varşovia.
3. Gino Lupi (1892-1982), profesor la Milano, personalitate poliedrică (filolog, germanist, romanist, orientalist, românist etc.), s-a apropiat de limba şi literatura română mai ales graţie prieteniei cu Aron Cotruş, pe vremea când acesta era ataşat de presă la Milano. Iată o mărturie a sa (pe care o împrumut de la Alexandru Ruja, vezi „Orizont“, nr. 8/2007) dintr-un text intitulat Ricordando Aron Cotruş: „Voglio rievocare l’amico Cotruş quale lo conobbi a Milano nel lontano 1929: forte, attivissimo entusiasta, profondamente buono, di una bontà, direi, comunicativa. […] Divenimo amici, mi comunicò il suo entusiastico amore per la Romania, mi preparò un’ampia visita alla sua patria, studiando minutamente il percorso e dandomi molte lettere di presentazione per scrittori ed autorità locali, mi spinse a scrivere articoli linguistici e letterari. Addio Persia e lontano oriente! Fui tutto preso dal calore comunicativo dell’amico romeno e, per mezzo suo, dalla catena di editori e scrittori che facevano a gara a inviarmi i libri e le reviste. La Romania divenne la mia seconda patria e ad essa dedicai, con la passione che Cotruş mi aveva ispirato, gran parte della mia attivita nell’età migliore“. A publicat mai multe lucrări despre literatura română (printre ele, Storia della letteratura romena, Firenze, 1955 şi Novecento letterario romeno, Milano, 1965-1966) şi a înfiinţat lectoratul de limbă română de la Milano (16 decembrie 1931).
4. „Biblioteca Semănătorul“ apărea la Editura Librăriei Diecezane din Arad.
5. Scrisoarea aceasta este încă o mărturie că Aron Cotruş şi-a ţinut cu asupra de măsură promisiunea dată într-o scrisoare din 1932 către Gino Lupi: „Eu voi face tot ce-mi stă în putere pentru a-ţi înlesni activitatea“ de la lectoratul de limbă română (apud Al. Ruja, cit.).
6. H. Tiktin, Rumänisch-deutsches Wörterbuch, vol. I-III, Bukarest, Staatsdruckerei, 1903, 1911, 1925.

 

Miron Cristea, patriarh


          Patriarhul cel dintâi al românilor, Miron Cristea, fusese prieten bun cu frate-meu mai mare Anton1, care l-a ajutat la studii în Budapesta, după terminarea teologiei < a >. Raporturile prieteneşti au continat cu frate-meu şi cu mine după ce tânărul călugăr deveni „asesor consistorial“ la Sibiu, apoi episcop la Caransebeş şi confident al lui Franz Ferdinand, moştenitorul Tronului austro-ungar, şi, în România Mare, mitropolitul Ţării Româneşti, patriarh şi unul din cei trei regenţi ai României2. Când, în 1927, am publicat conferinţa ţinută la Bucureşti despre Răsunetul războiului de independenţă în Ardeal3, el mi-a scris cele câteva rânduri pe care le reproduc. [Sextil Puşcariu]

< a > din Budapesta


1.

Carte Postală [ilustrată]

M[ult]Stim[atului] D[om]n
     Dr. Sextil Puşcariu
     profesor universitar
       Str. Elisabeta 23
        Cluj
    Universitatea

          Iubite amice! Am citit dintr-o răsuflare broşura despre participarea românilor ardeleni la Războiul Independenţei. Plăcerea ce am simţit-o mă îndatorează să-Ţi trimit patriarhiceştile mele binecuventări, cu dorinţa să-Ţi ţie D[umne]zeu mulţi ani puterea < a >.

Bucureşti, 15/VII [1]927   Miron patriarh

< a > indescifrabil, din cauza suprapunerii ştampilelor poştale; e posibil să fie Duhului Lui.

Ilustraţia cărţii poştale: „Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr“, Luca 16, 19-31, şi, dedesubt, două fraze cu îndemnuri moralizatoare.

2.

Carte postală

M[ult]Stim[atului] D[om]n
Dr. Sextil Puşcariu
prof. universitar
Bran
jud. Braşov

          Iubite amice. Cu plăcere m-aş fi dus la C[aran]sebeş4; dar am în 30 sept.[embrie] şi 1 oct.[ombrie] Consiliul Central bis.[ericesc] în 2 oct.[ombrie] Sinod, care ţine mai multe zile, în 7 oct.[ombrie] comisia cu Anglicanii, în zilele următoare sinod permanent. În 14-15-16/X trei Congrese naţ.[ionale] bis.[ericeşti]. Deci vezi imposibilitatea absentării de aci, Miron.
         Cu frăţ.[eşti] salutări şi binecuvântări
                                                Miron

Datele poştale: Bucureşti 28 septembrie, Bran 1 octombrie 1935. Ilustraţia cărţii poştale: chipurile lui Horia şi Cloşca („Horya Anführer der walachischen Rebellen“ şi „Gloska ein Gehülfe des Rebelen Horya“ – [sic]). La adresă, iniţial scrisese „Cluj Ardeal“.


3.

Telegramă

SEXTIL PUŞCARIU PROFESOR UNIVERSITAR CLUJ
BUCUREŞTI 4888, 36, 20/1, 18/50

         MĂ ASOCIEZ DIN TOATĂ INIMA LA MULŢIMEA CARE, APRECIIND BOGĂŢIA ŞI DE MARE VALOARE MUNCA TA UNICĂ, ÎŢI DORESC MULŢI ANI SPRE DESĂVÂRŞIREA MARILOR OPERE NEPIERITOARE. – CU BINECUVÂNTĂRI.

    MIRON CRISTEA PATRIARH

          De pe ştampilele poştale suprapuse (cu greutate se poate descifra pe ştampila de trimitere: Lipova, 20 ian., iar pe cea de primire: Telegraful Central Cluj 20 ian.), dar şi din indicaţiile poştale de pe rândul de deasupra textului, se poate data: 20 ianuarie 1937 (în 4 ianuarie, Sextil Puşcariu împlinise 60 de ani, iar în aceeaşi lună, în ziua de 17, fusese sărbătorit în Aula Universităţii din Cluj).


1. Anton Puşcariu (1872-1917), fratele mai mare al lui Sextil Puşcariu, inginer; a murit în garnizoană la Bacău de tifos exantematic.
2. Elie (Ilie) Cristea (1868-1939) a fost tuns în monahism, luând numele de Miron, în anul 1902; a fost asesor la Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Sibiului între 1895 şi 1909 (când e ales episcop al Caransebeşului); în 28 martie 1908 are loc o primă întâlnire cu moştenitorul tronului imperial, arhiducele Franz Ferdinand, la iniţiativa acestuia, care i-a împărtăşit (luându-l, aşadar, drept confident) planurile de federalizare a Imperiului (planuri care urmăreau realizarea Austriei Mari, dar în care Transilvania era văzută ca unindu-se integral cu România); tot Franz Ferdinand l-a ajutat în obţinerea confirmării ca episcop din partea guvernului de la Budapesta (care se opunea cu îndârjire acestei alegeri). A participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia în 1 decembrie 1918, fiind membru al delegaţiei de români transilvăneni care a prezentat regelui Ferdinand I Actul Unirii. În 1919 a fost ales mitropolit primat al României reîntregite, iar din 1925 era primul patriarh al României; când scria scrisoarea către Puşcariu, urma ca peste cinci zile să fie numit membru al Regenţei Domneşti (20 iulie 1927 – 7 iunie 1930). După terminarea Teologiei din Sibiu (1887-1890), Elie Cristea a urmat Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Budapesta (1891-1895); şi-a luat doctoratul în 1895, cu o teză intitulată Eminescu. Viaţa şi opera. Studiu asupra unor creaţii mai noi din literatura română. Despre episcopul Miron, vezi şi portretul (în alb-negru) pe care i-l face S. Puşcariu în Memorii, Editura Minerva, 1978, p. 292-295.
3. În 1 aprilie 1927, Sextil Puşcariu ţine, pe baza unor scrisori şi a consemnărilor din ziare şi reviste din acea perioadă, conferinţa Consecinţele războiului asupra românilor din Ardeal. Textul (comentat în „Junimea literară“, XVI, 1927, nr. 8-10, p. 290-292 de către Al. Procopovici, precum şi, mai târziu, de Liviu Franga, în „România literară“, X, 1977, nr. 16, p. 19), a fost publicat în „Democraţia“, XV, 1927, nr. 6, apoi în volumul Războiul neatârnării 1877–1878. Conferinţe ţinute la Ateneul Român 1927 (fără editură, sub egida Universităţii Libere) şi reluat, în broşură separată, sub titlul Răsunetul războiului pentru independenţă în Ardeal, Bucureşti, Cartea Românească, 1927, 36 p.
4. La Caransebeş a avut loc, în 5-6 octombrie 1935, al Doilea Congres General al F.O.R. (Frăţia Ortodoxă Română), organizat la împlinirea a 70 de ani de la ieşirea Bisericii bănăţene de sub ierarhia sârbească. Sextil Puşcariu a ţinut cuvântul de deschidere.

 

Nicolae Mocanu

Sextil Puşcariu, corespondent al lui Nichifor Crainic, A. C. Cuza, Aron Cotruş, Miron Cristea II

» anul XXIV, 2013, nr. 7 (278)