Casa


de Daniel Moşoiu

Uite, aici era patul în care dormeau
mama şi tata
şi eu într-un pătuţ lângă ei
până la şase ani
cînd mi-au cumpărat patul meu
pe care – zice răsucindu-se pe călcâie –
l-au aşezat exact aici
lângă laviţa de pe care cădeam uneori aţipind
când mă uitau ai mei în casă
şi – făcând cîţiva paşi – aici era vatra de lut
unde cocea mama pâine în ţăst
de-mi gâdila nările cu mirosul ei
iar iarna mă urcam pe coş, la căldură,
şi mă îmbăta mirosul aluatului copt
şi aproape mă lua somnul
aşteptându-l pe tata până târziu
numai să-i pot sări – zice arătând cu degetul –
tocmai de-acolo în cârcă
dar cu grijă să nu dau cu capul în lampa
de petrol care era agăţată cam pe-aici – înţelegi?
şi sub ea – zice uitându-se în jos – chiar în mijloc
era măsuţa joasă, rotundă, cu trei picioare
acolo mâncam, aduşi de spate, şi în tăcere
– erai mic, nu cred că mai ţii tu minte
saramura aia fierbinte de peşte –
şi în colţul ăsta – mai zice amintindu-şi brusc de ceva –
era un dulap în care ţineam hainele bune sus
şi jos hainele de pat
şi mai era un scrin mititel lângă el
unde păstrau actele şi chitanţele
calendarele religioase fotografii ziare vechi şi câteva cărţi

gândeşte-te şi tu
ar avea o sută de ani
patruzeci când m-am născut
mai zice tata
în timp ce palma i se plimbă
îndelung pe un biet zid
pe o jumătate de zid scorojit

tot ce mai rămăsese în picioare

Daniel Moşoiu

Casa

» anul XXIV, 2013, nr. 7 (278)