Poeme
            de Riri Sylvia Manor

Balada a două fete din Bucureşti


Aceasta e balada
Corneliei Savu şi Deborei Sternlieb
două fetiţe care la Bucureşti
au împărţit între ele
ca pe o pâine caldă
copilăria.

Cornelia Savu şi Debora Sternlieb
nu aveau aceeaşi religie
dar aveau aceeaşi răsuflare
când culegeau de pe garduri fugind
mirositoarele flori albe de liliac,

Când îşi şopteau la ureche
cele mai importante secrete
despre ceea ce li se întâmpla
numai lor
şi pentru prima dată.

Ele parcurgeau împreună
de la un capăt la altul
pe un cal înaripat
acea patrie a sufletului – copilăria.
Acolo unde totul începe.

După ani
Debora, soţul şi copiii
trăiau
la Ierusalim, dar
Cornelia Savu şi Debora Sternlieb
– Refugiate ale copilăriei
care îşi luase lumea în cap –
erau zi de zi împreună

după cum oamenii de pe strada ta
pot fi invizibili.

Când a sunat la uşă soţul Deborei
Cornelia aştepta să-i audă paşii în urma lui pe scară,
să îi audă râsul. Să împartă iar împreună
florile de liliac şi pâinea copilăriei

Dar Debora
s-a dus să cumpere o pâine la Ierusalim.
Fotografia Corneliei
întotdeauna în geanta ei
s-a umplut de sânge şi a rămas aproape întreagă
când a explodat bomba
în poarta brutăriei.

Şi fotografia din geanta Deborei
s-a reîntors fără Debora în România şi a rămas acolo
în mâna Corneliei.
Deseori
o bună parte din noi rămâne
pe o poză pătată cu sânge.

Aceasta e balada
a două fetiţe
Cornelia Savu şi Debora Sternlieb
care au împărţit la Bucureşti pâinea copilăriei lor
din zilele unui secol fiorosdinzileleunuisecolfiorosdinzileleunui-
           secolfioros

 

Zidul

Haimana în pădurea imaginaţiei,
Te-am lăsat acolo pe tine
Să fii sperietoare păsărilor din capul meu.

Sunt Meşter Manole-Femeie
Cu fiecare cărămidă adăugată
Scrâşnesc din dinţi şi
Înalţ zidul.
Întâi
Întâi nu îţi mai văd corpul,
Apoi
Nu îţi mai văd gura
Acum nu îţi mai văd ochii.
Înalţ zidul
Şi nu te mai văd
Păsările mele nu te vor mai găsi – Slavă Domnului! –
Şi vor zbura: „spre alte ţări mai calde“

Totul e să ştiu că eşti înăuntru.

Cu fiecare cărămidă adăugată
Copilul din mine îmbătrâneşte
Dar înalţ zidul
Ca să nu-mi poţi ghici în palmă,
Ca să nu afli

Anii au muşcat din faţa mea ca dintr-un măr.
Dar dacă ar mai înflori puţin?

Dacă ai săpa ca la Berlin un tunel pe sub zid
Şi ai ieşi ciufulit afară să mă surprinzi?

Dacă totuşi nu m-ai lăsa să mor ca şi cum doar aş pleca?


Amintiri din maturitate

Cine şi-a auzit o prietenă
Urlând în durerile unei naşteri complicate,
Cine a ascultat o fiinţă dragă
Urlând în durerile cancerului,
Cine şi-a simţit copilul din interiorul său
Urlând în durerile vieţii şi vaccinat
Numai contra pojarului,

Află vestea interesantă

Va continua
Să trăiască.

Şi amintiri din maturitate –
Cuţite prin aer
Vor continua să zboare,
Să se înfigă în carne

Dar
Va
Continua


Trăiască.

 

Riri Sylvia Manor

Balada a două fete din Bucureşti

» anul XXIV, 2013, nr. 6 (277)