O plimbare prin Malmö

Eugenia Sarvari

          Am ajuns la Malmö într-o zi senină de început de mai, prin marea generozitate a prietenei mele, sponsor al călătoriei. Mirosul algelor se simţea pînă la aeroportul aflat la 25 de kilometri de oraş. Într-un amalgam foarte organizat, pistele pentru biciclete intersectează şoselele, multe dintre ele suspendate. Multe blocuri, cu o arhitectură austeră, dar în culori vii, separate unele de altele prin minigrădini foarte îngrijite şi curate, doldora de lalele, panseluţe şi zambile multicolore răspîndind un miros pregnant. În rest, vegetaţia era mult întîrziată. Puteam bănui doar explozia de verde care urma să vină nu mult după plecarea mea.
          Parcul mare al oraşului, Pil-dammarna, se întinde pe o suprafaţă imensă şi are în centru un lac uriaş cu o fîntînă arteziană ce-şi trimite perdeaua de apă în înaltul cerului. Mulţime de păsări – de la banalele gîşte şi raţe pînă la elegantele şi maiestuoasele lebede – plutesc pe luciul licăritor sau dorm cu capul ascuns sub aripi, încălzindu-se la soarele nu tocmai fierbinte. O raţă neagră cu pete albe se apropie foarte prietenoasă să-mi dea bineţe. Nu pot să nu o întreb: „Nu cumva te cheamă Akka?“ (cunoscut personaj al Selmei Lagerlöf). Ea îmi răspunde într-o limbă pe care, din păcate, încă nu reuşesc s-o pricep.
          Înainte de a ajunge în inima oraşului, îmi atrage atenţia o clădire oarecum neobişnuită, un cub uriaş din ciment. Este Malmö Opera, care pe timp de seară lasă să fie admirată splendoarea candelabrelor de cristal. Pe faţadă, un banner uriaş anunţa spectacolul de operă Lear. Centrul vechi se lasă descoperit pe îndelete, el păstrînd amprenta unui specific suedez de altădată: clădiri înalte, cu faţade din cărămidă roşie, cu geamuri mici înghesuite, cu un aer auster, se învecinează cu acelea vesele, destul de scunde, vopsite în culori vii. Mi-a atras atenţia în mod deosebit Rådhusskällaren (City Hall) din Stortorget (Piaţa Veche), dar şi terasele – care vara se vor întinde pe toată suprafaţa pieţei, amintind de pariziana piaţă de pe colina Montmartre, Place du Tertre – din Lilla torg (Piaţa Mică). Am intrat într-o curte interioară a unui imobil şi am descoperit o lume în miniatură a meşteşugarilor de altădată. Acum, ca un ecou al acelor vremi, se pot vedea mici prăvălii în care se vînd obiecte proaspăt ieşite din mîini îndemînatice. De pildă, am zărit un magazin de îmbrăcăminte de damă, bogat în articole croşetate pe loc de cea care le şi vindea, aruncînd mereu un ochi şi la clientela formată în marea majoritate din turişti.
          Lundul m-a întîmpinat cu un aer cu totul aparte. Oraşul este studenţesc prin excelenţă, cu universitatea datînd din anul 1666. Pe străzi sau întinşi comod, la soare, pe iarba abia mijindă, jilavă, o mulţime de tineri sporovăiau în germană, franceză, engleză. Situat la 10 kilometri de mare, ferit de briza rece şi împînzit de parcuri şi copaci uriaşi, Lundul impune prin arhitectura de un stil aparte, cu aceleaşi faţade din cărămidă roşie, dar, parcă, mult mai prietenos, mai aproape de suflet, mai intim, cu străzi înguste, pietruite ori pavate cu bucăţi de granit. Biblioteca din Lund, o clădire impunătoare cu acoperiş crenelat şi faţada roşie acoperită de un covor de iederă (pe care am putut doar să mi-l imaginez), este construită în acelaşi an cu universitatea. Pe una dintre aleile ce leagă biblioteca de catedrală, se află Facultatea de Psihologie. Mi s-a părut un loc extrem de familiar. Abia mai tîrziu mi-am dat seama de ce: clădirea semăna foarte bine cu clinicile medicale din Cluj. Catedrala luterană din Lund, construită în stil romanic, găzduieşte un ceas astronomic, Horologium Mirabile Ludense, iar la subsol, o criptă cu multe coloane, fiecare ornată diferit. Atmosfera impunătoare şi sobră de¬vine de o covîrşitoare solemnitate în clipa în care uriaşa orgă îşi revarsă sunetele peste auditoriu.
          A fost o incursiune într-o lume ordonată, calmă, senină, luminoasă. Un scurt popas la un ţărm de mare, unde, chiar dacă clima suedeză este destul de ostilă, îţi doreşti totuşi să revii.

Eugenia Sarvari

O plimbare prin Malmö

» anul XXIV, 2013, nr. 5 (276)