Poeme de Ştefan Bolea


întuneric

sunt o biserică îmbibată de benzină aşteptând amnarul
deasupra mea se adună norii de furtună
urgia cântă o temă medievală la contrabas şi flaut
se adună corbii ce sug aur topit din leşul soarelui
luna are menstruaţie şi astăzi plouă cu sânge

a trecut mai puţin de o săptămână de când am murit şi sunt pregătit să fiu deportat
personalul de la abator inhalează mireasma sufletului meu ce se zbate între două lumi
şi ştim cu toţii că la abator cuţitul cade precum nota sol în simfonia destinului
razant
ca un stilet prin cortină

sunt o fortăreaţă asediată
berlinul în care intră ruşii
napoleon în retragere prin ucraina
cezar chemat în şedinţă urgentă la senat
sunt pomul vieţii atacat de termite
sunt mărul cunoaşterii infestat de viermi

mă grăbesc să mă întorc în cuşcă
după numărul de circ voi fi linşat de spectatori

există o singură viaţă şi eu mi-am petrecut-o imobilizat în beci

deasupra mea se adună norii de furtună
inima mea e o biserică în flăcări
soarele a intrat în grevă generală şi corbii pichetează în numele
lui
în staul şi-au făcut vizuină lupii, luna a intrat în rut

iubito, ţi-au spart uşa îngheţată


germania interioară

am adormit în timp ce robert şerban îi intervieva pe cei de la
aktionsgruppe banat
richard wagner! cu un asemenea nume eşti predispus să
demolezi cel puţin un trib de idoli
curând am fost transportat la sibiu cu radu stanca şi negoiţescu
deoarece eram nedumerit, nicolae balotă mă trase deoparte şi
îmi spuse:
„gândeşte-te la numele oraşelor: hermannstadt, kronstadt, klausenburg, frauenbach…
nu este evident? transilvania e germania interioară
de fapt dacă imprimi harta ardealului pe cea a germaniei, obţii
calea către ierusalimul ceresc“
„este prea mult
aş fi pregătit să accept la limită că noi suntem infernul
germaniei“
ne-a tăiat vorba lucian blaga
„de altfel“ continuă profesorul
„s-a dovedit că mefistofel era ardelean, ca dracula şi dionysos
trebuie să fim fermi şi să ţinem la dubla cetăţenie de transilvani
şi nemţi“


angor

o mână iese de sub plapumă şi-mi aruncă apă sfinţită pe faţă
se strecoară sub piele şi-mi prinde inima într-o menghină
sunt deocheat? am iar viziuni?
şi dacă tot extragi pironul din suflet, smulge şi cuiul de la
grenadă


atac!

eu l-am omorât pe ioan botezătorul
tot eu pe iuda
sunt zeu pentru unii, monstru pentru alţii
eu am bombardat hiroshima
eu, genitorul lui hitler
sunt pentru unii lege, bici pentru alţii
două rachete nucleare îmi bat în piept
pe una e scris casa poporului
pe cealaltă catedrala mântuirii neamului


sfârşitul poemului

i-am fixat până am simţit că le năpârleşte privirea

oameni mici, de câte veacuri v-aţi avortat sufletul?

n-aş ucide niciodată pe nimeni
mai curând i-aş zdrobi pe toţi


coşmarul dă năvală în zile însorite

cireşii în floare se scutură de ploaie
te-nvăluie cu aroma lor voluptoasă
şi-n timp ce primăvara creşte galopant ca progenitura lui ileana
cosânzeana şi satan

rânjind ne închinăm la zeul fricii care ne miruieşte cu vitriol

 

Ştefan Bolea

întuneric

» anul XXIV, 2013, nr. 4 (275)