La Operă

Amalia Lumei

          Cel de-al doilea volum din lucrarea despre Opera Română din Cluj 1919-1999 scris de Octavian Lazăr Cosma (Bistriţa: Editura Charmides, 2012, 792 p.) a apărut, cum ne-am obişnuit încă de la primul volum, în condiţii grafice deosebite. Acesta tratează istoria instituţiei clujene pe parcursul a 40 de ani, şi-anume perioada 1959-1999. Fiind o importantă instituţie a culturii locale şi naţionale, Opera din Cluj este prezentată începând cu „reluarea repetiţiilor pentru revigorarea spectacolelor înscrise pe agenda celei de a patruzeci şi una stagiuni“ până la stagiunea din finalul dictaturii comuniste (1988-1989), care a marcat, totodată, şi o ediţie jubiliară, fiind vorba despre cea de-a optzecea stagiune. Cartea este un excelent document istoric, analitic şi statistic, autorul punând accent pe informarea exactă, oferind date atât în format brut, cât şi prelucrate şi ordonate în diferite grafice şi statistici. Cine doreşte poate să afle astfel informaţii mai generale precum, să zicem, cele despre premierele din stagiunea 1969-1970, dar şi informaţii cu caracter mai particular, cum ar fi numărul de reprezentaţii pe care îl are/l-a avut oricare spectacol în fiecare stagiune, în unele cazuri chiar până şi numărul biletelor vândute pentru anumite spectacole. Informaţia oferită cititorului de Octavian Lazăr Cosma, în sinteza de faţă, vine împreună cu un material fotografic extraordinar, un adevărat festin istoric, cultural şi artistic în imagini, deschizând astfel, acolo unde este posibil, prin imortalizări din premierele vremii, câte o portiţă spre atmosfera evenimentului evocat. Totodată, autorul încearcă să recreeze şi mediul local sau naţional în care au loc spectacolele, câteodată invitând cititorul dincolo de cortină, în chiar laboratorul creaţiei regizorale, interpretative etc.
          Modalitatea conceperii acestei preţioase sinteze este una reconstitutivă. Din înmănuncherea detaliilor şi din adiţionarea şi comentarea materialelor referitoare la viaţa de zi cu zi a Operei clujene rezultă o adevărată cronică, din aproape în aproape, a acesteia. Dive şi mari voci, regizori de excepţie şi premiere memorabile, întâlniri între mai multe nume sonore pe aceeaşi scenă fastă – toate acestea, şi multe altele, se perindă pe sub ochii pasionaţilor într-o reconstituire plină de acribie şi de precizie. Iese, totodată, la iveală, direct dar şi indirect, rostul unui asemenea pilon cultural în vremuri de control ideologic şi de penurie, arătând cât de important poate fi pentru moralul unei naţiuni supuse încercărilor să existe, ca un îndemn şi un sprijin moral, o artă funcţională şi un contact permanent cu frumosul.
          Octavian Lazăr Cosma dublează, la dimensiunile epopeice ale unei mari lucrări, talentul pentru o astfel de întreprindere cu strădania tenace. Este un har să poţi scrie, vreme de ani de zile, la o asemenea reconstituire, aducând-o tot mai aproape de împlinirea ei la zi, care, probabil, va include, într-un nou volum, evenimentele de la Opera din Cluj dintre 2000 şi 2013. Ar fi un exemplu de urmat şi pentru celelalte instituţii culturale din capitala Transilvaniei, chiar dacă lucrări meritorii există deja (mă gândesc, spre exemplu, la paginile publicate de eseistul şi criticul literar Petru Poantă despre Casa de Cultură a Studenţilor şi, în general, despre Clujul cultural postbelic, atât în paginile revistei Tribuna, cât şi în volum, şi la volumul de memorialistică în curs de alcătuire cu ajutorul multor scriitori dedicat filialei Uniunii Scriitorilor din acelaşi oraş).
          Acest proiect este unul important nu doar pentru iubitorii spectacolelor de operă. Oricine răsfoieşte paginile celor două volume apărute deja poate dobândi o bună introducere în universul repertorial al genului, făcând cunoştinţă cu numele sale sonore din România, dar şi cu unele dintre cele care au vizitat oraşul de pe Someş, devenind conştient de popasurile semnificative ale unor regizori de teatru, de momentele de forţă iradiantă şi de slăbiciune ale acestui ansamblu funcţional producător de mare artă muzicală din România.
          Nu în ultimul rând, se cuvin pomenite câteva informaţii esenţiale despre autorul amplei lucrări monografice în curs de facere. Octavian Lazăr Cosma este doctor honoris causa al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima“ din Cluj-Napoca şi al Universităţii de Arte „George Enescu“ din Iaşi, fiind şi membru al American Musicological Society. A primit premii şi distincţii multiple, printre ele numărându-se şi Premiul Academiei Române, premii ale Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi decoraţii ale statului român. El este academician, reprezentând muzica românească în prestigioasa instituţie alături de compozitorul Cornel Ţăranu. Din vasta şi reprezentativa lui operă de istoric al universului muzical românesc şi al instituţiilor din domeniu se cuvin cunoscute: Opera românească (2 volume), Oedipul enescian (1967), Hronicul muzicii româneşti (9 volume, 1973-1991), Hronicul Operei Române din Bucureşti (vol. 1, 2003), Universul muzicii româneşti – Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România (2005), Simfonicele Radiodifuziunii Române – 1928-1998 (1999), Filarmonica din Bucureşti în reflectorul criticii muzicale – 1921-1945 (2003), Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti la 140 de ani (Istoria Conservatorului) (3 vol., 2004-2008).

 

Amalia Lumei

La Operă (Octavian Lazăr Cosma, Opera Română din Cluj 1919-1999. Bistriţa: Editura Charmides, 2012)

» anul XXIV, 2013, nr. 2 (273)