Drumeţ prin Australia

Constantina Raveca Buleu



          Fascinat în egală măsură de fiecare nuanţă exotică şi de fiecare notă familiară din peregrinările sale, Ilie Rad dezvoltă în O călătorie în Ţara Kangurului, volumul său apărut în 2012 la Editura Tribuna din Cluj-Napoca, un discurs fluid, în care jurnalul propriu-zis se prelungeşte firesc în eseuri şi pagini de istorie culturală, rafinate hermeneutic şi îmblânzite de o sensibilitate aparte, activată când de reverii literare – precum ludica referinţă din titlu la nuvela sadoveniană regăsită într-o bibliotecă de la antipozi şi minuţios comentată în paginile cărţii, concentrat simbolic al melanjului de voiaj într-un spaţiu accentuat diferit de cel autohton şi de descoperire a unui suflu românesc aproape utopic –, când de întâlniri cu oameni „realmente împliniţi şi fericiţi sub toate aspectele“, care sfidează stereotipia comportamentală alocabilă, motivat de cele mai multe ori, Diasporei.  
          Unei asemenea întâlniri îi este consacrat primul moment al Jurnalului australian, Un român de succes la Melbourne: Eugen G. Ionescu. Instanţă călăuzitoare în aventura australiană din 2009, Eugen G. Ionescu este prins mai întâi într-o multifaţetată portretizare, în care înregistrarea diaristică spontană cedează locul acutului instinct profesional al autorului şi ia forma microbiografiei, iar exigenţa completitudinii informaţiei este scurtcircuitată de detalii istorice surprinzătoare, cum sunt cele legate de intelectualii deportaţi la Lăteşti în anii ’50 sau de ordinul de executare a mareşalului Antonescu. Legat de România fără nostalgii edulcorate sau anateme resentimentare, Eugen G. Ionescu animă jurnalistic, şi nu numai, o atmosferă românească degajată şi informată, amplificată de interesul său pentru viaţa economică, politică şi culturală din ţară.
          Acest interes a făcut posibilă reconstituirea din O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu. În mai 1990, jurnalistul sportiv stabilit în Australia a recuperat din fostul sediu al CC, dintr-un morman de documente destinate distrugerii, agenda din 1985 a liderului comunist, analizată fragmentar de Ilie Rad într-un studiu comparativ bine documentat, pigmentat cu observaţii percutante şi uşor acide pe alocuri. Comentând, de pildă, prezenţa Elenei Ceauşescu în orarul revelat de agendă, autorul remarcă nu numai prezenţa ei masivă în economia întâlnirilor lui de lucru, ci şi romantismul funcţional transmis de unele „notaţii înduioşătoare“ privind economia vieţii cuplului Ceauşescu. În aceeaşi tonalitate se menţine şi resurecţia anamnetică a unui intermezzo anecdotic al istoriei lui Nicolae Ceauşescu – telegrama trimisă acestuia în 1974 de către Salvador Dalí, incitantă prin ambiguitatea speculativă a referinţei la sceptrul prezidenţial –, declanşată de expoziţia Salvador Dalí deschisă la Galeria Naţională din Melbourne şi inserată într-o strategie discursivă inteligentă ce transformă reportajul într-un voiaj cultural fascinant. Revenind însă la Ceauşescu, unul dintre ecourile academice ale călătoriei lui Ilie Rad în Australia este studiul său Vizita lui Nicolae Ceauşescu în Australia (aprilie 1988) şi reflectarea ei contradictorie în diverse canale mediatice, române şi australiene, amplu demers comparativ în backgroundul versiunilor divergente furnizate de presă pe marginea aceluiaşi eveniment, conturat la capătul unei solicitante documentări de arhivă şi îmbogăţit prin mărturia unui martor direct, Dana Lovinescu, interpretul primului-ministru, Bob Hawke.  
          Dincolo de Dalí, imersiunea în atmosfera culturală din Melbourne aduce cu sine şi O zi în Pompei, reconstituire interactivă a cataclismului din anul 79 d.H., dar şi o vizită La Parlamentul Statului Victoria, transcrisă cu acurateţea unui documentar britanic şi comentată cu o discretă amărăciune atunci când în vizorul comparaţiei intervine sistemul legislativ românesc: „Transparenţa totală, lipsa secretomaniei, convingerea că aleşii sunt în slujba cetăţenilor sunt câteva lucruri care te impresionează. Ceea ce asigură eficienţa legislativă este faptul că legile nu au un caracter politic atât de accentuat, cum se întâmplă la noi. Lucrul acesta l-am sesizat în multe ţări cu democraţie îndelungată şi stabilă“. Fulgurante date istorice şi experimentate efecte socio-economice şi culturale ale acestei democraţii sunt înregistrate secvenţial în călătoria cu autobuzul De la Melbourne la Sydney şi în exerciţiul de admiraţie din reportajul O minune a lumii: Opera din Sydney.
          Pe o cale deschisă cu generozitate de Eugen G. Ionescu şi impulsionată constant de o misterioasă lege a coincidenţelor, călătoria lui Ilie Rad se transformă într-o tandră incursiune în viaţa şi istoria emigraţiei româneşti din Australia, concentrată asupra orizontului spiritual în La Biserica Ortodoxă Română „Sfinţii Petru şi Pavel“ din Melbourne, cu părintele Dumitru Coman în rol de spirit protector, sau consacrată câtorva portretizări dinamice, precum Portretul unui jurnalist: Ben Todică sau Un scriitor român la Sydney-Wollongong: Ioan Miclău.
          Biserica Ortodoxă Română „Sfinţii Petru şi Pavel“ din Melbourne revine în atenţia autorului şi în partea finală a volumului, O revistă din Australia: „Altarul străbun“ (din 1972), prezentând istoria şi profilul revistei editate sub egida ei. Oglindind parcă echilibrul senin al condiţiei de emigrant român în Australia – observat de nenumărate ori de Ilie Rad –, simbolismul grafic din Altarul străbun (biserica maramureşeană şi cangurul) se armonizează cu programul comunitar, spiritual şi cultural al publicaţiei, amplu analizate într-un exemplar studiu de istorie a presei, reflex al profesorului de jurnalism Ilie Rad. În aceeaşi arie de interes se înscrie şi Revista „Iosif Vulcan“ din Australia, al cărei iniţiator este Ioan Miclău.
          Atenţia la conturarea profilului intelectual şi capacitatea de a rezona la dimensiunea umană a protagoniştilor acestui foarte interesant jurnal se accentuează în rememorarea întâlnirii decomplexate şi fericite cu Anamaria Beligan (Acasă la Anamaria Beligan), care, de altfel, semnează şi Cuvântul-înainte al volumului, reverenţă simetrică menită să pună în lumină o rară afinitate culturală şi umană, ce transpare şi din paginile interviului acordat lui Ilie Rad în 2009. Motivată de dorinţa de a exista „într-o lume normală“, plecarea Anamariei Beligan în Australia s-a soldat cu o viaţă creatoare plină, marcată de plăcerea construcţiei, de energia descoperirii magiei scrisului şi de convingerea că „la urma urmei nu suntem decât suma poveştilor noastre. De rest se alege praful“.
          Interviuri, a doua secţiune a volumului, se deschide cu două interviuri realizate de Eugen G. Ionescu în 1993, respectiv 1995, cu Majestatea Sa Regele Mihai I al României, transmise iniţial la Radio 3ZZZ din Melbourne. Publicate ca un omagiu discret, aceste interviuri dezvăluie coordonatele unei personalităţi constante în idealurile sale, chiar şi atunci când întrebările reporterului reclamă rememorarea unor evenimente convulsive, precum 23 August sau semnarea actului de abdicare.
          Portretele de scriitori din Jurnalul australian reprezintă doar un preambul pentru paginile de istorie şi critică literară din Scriitori români în Australia, suită de studii redactate cu rigoarea şi normele unui dicţionar literar şi cu reflexul recuperator al unui veritabil om de cultură. În siajul acestui efort se înscrie minuţioasa incursiune critică în universul literar al Anamariei Beligan, începând cu povestirile din Încă un minut cu Monica Vitti şi terminând cu romanele mamabena.com şi Windermere: dragoste la a doua vedere, dar şi consistenta biobibliografie a lui Lucian Boz, scriitor al „generaţiei de aur interbelice“, plecat din România în 1937, mai întâi în Franţa, apoi în Australia. Comentate în ultima parte a volumului, Studii şi articole de critică, istorie literară şi jurnalism, Scrisorile din exil ale acestuia întregesc portretul unui om de cultură perpetuu interesat de spaţiul românesc, palimpsestica (şi autocenzurata) sa corespondenţă cu Ştefan Baciu, Emil Cioran, Anton Dumitriu, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Constantin Noica şi Nicolae Steinhardt fiind o mărturie în acest sens. În epoca postdecembristă, corespondenţa cu Horia Ion Groza dezvăluie „un Lucian Boz renăscut în viaţa literară românească, tot mai interesat de locul şi rolul său în istoria literaturii române“. Pasiunea epistolară a lui Lucian Boz se extinde şi în perimetrul australian, cu Ioan Miclău la celălalt capăt al fermecătoarei cunoaşteri prin scrisori, redate cu interes şi încântare de Ilie Rad.
          „Revenit acasă – notează Ilie Rad în Prefaţă –, mi-am dat seama câte ar mai fi fost de văzut în Australia, câte valori româneşti (culturale, artistice, jurnalistice, sportive) ar fi meritat relevate...“ Însă, oricât de multe priviri exegetice ar arunca spre tărâmul australian, autorul pare mai degrabă aderent la un acasă subtil semnalizat de cartea lui Dan C. Mihăilescu luată cu sine şi comentată la finalul volumului şi explicit transcris în Epilog la jurnalul australian prin cuvintele lui Mircea Zaciu: „Mă întorc în ţară. Spaţiul meu de gând nu e aici, iar acasă mă aşteaptă un Timp românesc cu altă curgere, altă cadenţă, mai aproape de veşnicie“.

Constantina Raveca Buleu

Drumeţ prin Australia (Ilie Rad, O călătorie în Ţara Kangurului. Cluj-Napoca: Editura Tribuna, 2012 )

» anul XXIII, 2012, nr. 12 (271)