Epistolar  I. Negoiţescu

Toate scrisorile lui I. Negoiţescu se află în arhiva personală a lui Farkas Jenő.


[1]

München, 21.02.[19]89

Dragă Jenő1,
îţi mulţumesc pentru fotocopia2 care într-adevăr mi-a făcut plăcere. Eu întotdeauna i-am iubit pe unguri şi, cînd eram în ţară, am regretat mereu că n-am observat vreo simpatie a scriitorilor maghiari faţă de mine, atunci cînd repetatele mele manifestări în apărarea libertăţii (ce mereu mi-au adus persecuţii din partea staliniştilor) ar fi trebuit să ne apropie: prin viu grai, totdeauna am îndrăznit să afirm că ungurii din România sunt mai asupriţi decît românii şi eram sincer revoltat de măsurile de deznaţionalizare luate de autorităţi. Aprecierea care mi se arată în lexiconul de la Budapesta mă onorează. Dacă în România nu cred să mai merg vreodată în vizită (nici nu simt vreun dor: poate doar la Cluj, la mormîntul părinţilor mei), în schimb ţara din est pe care aş dori cel mai mult să o vizitez este Ungaria, unde mă voi duce cu drag. Totdeauna am crezut că românii ar avea cel mai mult de profitat dintr-o adevărată prietenie cu maghiarii, care sunt mai europeni decît ei, mai pătrunşi de mentalitatea occidentală. Românii n-ar trebui niciodată să uite că maghiarii au contribuit atît de mult şi decisiv la civilizaţia ardelenească. Deci nu numai prietenie faţă de unguri, ci şi respect. Îndată ce voi obţine cetăţenia germană, voi călători în Ungaria, unde doresc să conferenţiez pe acest subiect.
          Bineînţeles că aş fi încîntat ca textul meu despre 1 decembrie3 să fie cunoscut în Ungaria (pentru români a fost transmis prin radio).
          Iată şi datele pe care mi le ceri:
          Trăiesc în Germania de Vest din anul 1980; din 1984, în München.
          Între 1981-1983 am fost profesor (Gastprofessor) de literatură română la Universitatea din Münster.
          Începînd din 1983 pînă azi, fac de două ori pe lună cronică literară la BBC (secţia română).
          Între 1986-[19]87 am condus revista Curentul literar.
          Din 1988, conduc revista Dialog (caietul de literatură).
          La editura Wissenschaftliche Buchgesellschaft din Darmstadt, urmează să-mi apară o Istorie a literaturii române.
          Te îmbrăţişez     nego


1. Scrisoarea ni se pare importantă pentru precizarea unor date din biografia autorului, menţionate deseori eronat în diverse publicaţii.
2. Este vorba de fotocopia articolului din Enciclopedia literaturii universale, menţionat la nota 2 de la scrisoarea [2].
3. În iulie 1989, în revista budapestană Hitel a apărut, în traducerea lui Farkas Jenő, articolul lui I. Negoiţescu Unirea de la 1918 – văzută astăzi.


[2]

München, 1 aprilie 1989

Dragă Jenő,
azi am primit poştala ta şi mă grăbesc să-ţi răspund, căci mîine dimineaţă plec în Israel, de unde mă întorc la München în ziua de 16 aprilie. Îţi mulţumesc pentru traducerea articolului meu1 şi aştept cu nerăbdare să-l văd publicat în Ungaria, unde – prin Világirodalmi Lexikon – m-am bucurat de o atît de bună primire.2 Îmi închipui că prin libertăţile cele mari, europene, pe care voi le câştigaţi cu o rapiditate şi cu o forţă de neînfrînt, voi trăiţi în Ungaria un adevărat delir revoluţionar, de astă dată fără sînge. Nenorocita Românie e încă pierdută undeva prin Asia şi Africa... Ceea ce se întîmplă în Ungaria se explică prin marea tradiţie europeană a ungurilor, tocmai ceea ce românii nu au. Întrucît Ungaria a încetat să fie o ţară comunistă poliţistă, cred că pot face o vizită la Budapesta. În vara sau toamna asta, poate mă reped cu un prieten cu maşina – el merge des acolo*. Mă împiedecă numai lucrul la Istoria lit[eraturii] române, căci la anul pe vremea asta vreau să fie în tipografie cu versiunea originală românească. Traducerea germană a Istoriei a început de curînd. Ţi-am trimis oare revista Agora, care apare în America (scoasă de Dorin Tudoran)? – au apărut pînă acum 3 numere. Numărul 3 din Dialog apare în mai şi ţi-l trimit.
 Cu drag
       nego

p.s. dar cînd vii tu la München?


*. legile nu mă opresc a călători în Ungaria, dar nu garantează siguranţa mea acolo (adică în ţările comuniste).
1. Este vorba de articolele despre Radu şi Dominic Stanca semnate de I. Negoiţescu care au apărut în Világirodalmi Lexikon, vol. 13, Budapest: Akadémiai Kiadó, 1992, p. 512-513.
2. Vezi Negoiţescu, Ion, in Világirodalmi Lexikon, vol. 9, 1984, p. 140-141.


[3]

München, 19 iulie 1989

Dragă Jenő, am primit revista Hitel1 şi îţi mulţumesc. Din păcate cărţi în limba română interesante nu prea sunt. Îţi voi trimite însă ultimul roman al lui Paul Goma, publicat ca supliment la „Dialog“. Cartea Durandin-Tomescu2 e superficială şi chiar inexactă, mai ales total insuficientă. Urmează să apară aici, în limba franceză, în cursul verii, o carte despre Ionesco ca autor român – o vei primi. Ştefăniţă e plecat în Brazilia.
Numai bune!
    nego

1. Revista bilunară Hitel, a opoziţiei politice din Ungaria, fondată în 1988 la Budapesta, a publicat în 1989, nr. 14, traducerea articolului lui I. Negoiţescu Unirea de la 1918 – văzută astăzi (sub titlul Erdély és Románia egyesűlése – mai szemmel), publicată iniţial în Dialog (nov.-dec. 1988).
2. Vezi lucrarea Catherine Durandin & Despina Tomescu, La Roumanie de Ceauşescu, Paris: Guy Epaud, 1988.


[4]

München, 26 oct. 1989

Dragă Jenő1,
chestia cu Cercul literar stă aşa: mulţi dintre noi (R. Stanca. Doinaş, Balotă, eu şi alţii) ne-am înscris la Filozofie nu pentru că am fi avut vreo vocaţie filozofică deosebită, ci numai din cauza prestigiului extraordinar (fascinaţie!) al lui Blaga.
          Am învăţat cu toţii de la el să ne deschidem orizontul estetic prin cultură filozofică vie. În acest sens, influenţa lui a fost mare – dar prin cărţile lui, nu prin prezenţa lui profesorală propriu-zisă. Nici unul din noi nu i-a devenit discipol filozofic. Îl admiram şi ca mare poet, dar nici unul n-a devenit poet blagian. Curioasă treabă! Poate din cauză că eram prea independenţi. Deşi numai eu am avut o mai îndelungată legătură cu Lovinescu, din punct de vedere literar el ne-a fost adevăratul maestru. Cenaclul nostru literar a început să funcţioneze după ce am adresat lui Lovinescu preacunoscutul manifest. La acest cenaclu, Blaga a participat frecvent, dar în calitate de invitat.
          De fapt, colaborarea celor două influenţe s-a dovedit fericită.
  Cu drag
   nego

 

1. Iată cîteva precizări importante referitoare la istoria Cercului Literar, mai ales la relaţia cerchiştilor cu profesorul lor, Lucian Blaga, care a participat doar în calitate de invitat la activităţile cerchiştilor, care nu au devenit „discipoli“ ai Maestrului. E. Lovinescu a fost adevăratul mentor al spiritualităţii Cercului, însă „colaborarea“ celor două influenţe, după I. Negoiţescu, „s-a dovedit fericită“!


[5]

München, 13 sept. 1990

Dragă Jenő,
te rog publică, fără să-ţi faci probleme, interviurile cu Doinaş şi cu mine.
          În ce mă priveşte, eu am dat încă trei interviuri importante, cu atitudini extrem de decisiv prieteneşti faţă de maghiari, din care ar putea chiar reieşi că îi preţuiesc mai mult decît pe români (ceea ce este şi adevărat): cel de la revista Vatra din Tg. Mureş cred că a şi apărut (nu are nimic de a face cu ordinara afacere „Vatra românească“), iar celelalte două vor apare cît de curînd, la Bucureşti. Îţi voi trimite fotocopii îndată ce voi primi revistele.
          Articolul tău despre Eminescu n-a supărat pe nimeni (te rog să crezi că există totuşi mai mulţi români inteligenţi decît îţi închipui). Dacă pleci la Bucureşti, poate îţi voi da şi eu cîteva nume interesante.
 Te îmbrăţişez
         Nego


[6]

München, 20 mai 1991

Dragă Jenő, regret din suflet că nu mai pot întreprinde călătorii la Budapesta: în trecut mi-a asigurat şi drumul şi hotelul drăguţul de Ţuţu1, care s-a mutat – după cum ştii – la Bucureşti. Eu sunt mult prea sărac pentru călătorii. Am o locuinţă confortabilă şi nu mor de foame: asta e tot. Am auzit că în ţară, publicaţiile maghiare mă citează ca argument pentru cauza lor. În curînd îţi trimit noul număr din Dialog-ul literar, în care am două texte foarte importante în această privinţă (două interviuri ce le-am dat în anul acesta şi nu ştiu dacă au şi apărut în România). Primesc scrisori, tot din ţară, în care cetăţeni revoltaţi încearcă să mă „lămurească“ cum stă chestia cu ungurii...
          Nu peste mult vei primi şi Istoria literaturii2, deja tipărită dar încă nedifuzată, la editura Minerva. Cea în limba germană, abia la toamnă. Cu drag   nego


1. Ţuţu – medic stomatolog din München, văr cu Negoiţescu.
2. I. Negoiţescu, Istoria literaturii române, Bucureşti: Editura Minerva, 1991.

 

I. Negoiţescu

Epistolar I. Negoiţescu

» anul XXIII, 2012, nr. 10 (269)