Colecţie cu poeţi


Ion Bogdan Lefter

          Colecţia „Poeţi laureaţi ai Premiului naţional de poezie «Mihai Eminescu»“, coordonator Gellu Dorian, Editura Paralela 45, 2010 (numerele 1-16 şi 18-20):
          • Mihai Ursachi, Marea înfăţişare, antologie şi note biobibliografice de Daniel Corbu, postfaţă de Mircea A. Diaconu, 288 p. (nr. 1);
          • Gellu Naum, Exactitatea umbrei, antologie de Simona Popescu, note biobibliografice de Aurel Sasu, postfaţă de Vasile Spiridon, 256 p. (nr. 2);
          • Cezar Baltag, Odihnă în ţipăt, note biobibliografice de Aurel Sasu, postfaţă de Mircea Martin, 256 p. (nr. 3);
          • Petre Stoica, Polifonia nopţii, note biobibliografice de Aurel Sasu, postfaţă de Cornel Ungureanu, 296 p. (nr. 4);
          • Ileana Mălăncioiu, Ardere de tot, note biobibliografice alcătuite de autoare, postfaţă de Daniel Cristea-Enache, 144 p. (nr. 5);
          • Ana Blandiana, Pleoape de apă, note biobibliografice alcătuite de autoare, postfaţă de Mircea Martin, 272 p. (nr. 6);
          • Ştefan Augustin Doinaş, Jucătorul de şah, note biobibliografice de Aurel Sasu, postfaţă de Mircea A. Diaconu, 304 p. (nr. 7);
          • Mircea Ivănescu, Versuri alese, antologie şi note biobibliografice de Ioan Radu Văcărescu, postfaţă de Al. Cistelecan, 272 p. (nr. 8);
          • Cezar Ivănescu, Rod, note biobibliografice de Dumitru Ivănescu, postfaţă de Ion Pop, 232 p. (nr. 9);
          • Constanţa Buzea, Roua plural, note biobibliografice de Aurel Sasu, postfaţă de Nicolae Manolescu, 304 p. (nr. 10);
          • Emil Brumaru, Versuri, note biobibliografice întocmite de autor, postfaţă de Mircea A. Diaconu, 312 p. (nr. 11);
          • Ilie Constantin, Coline cu demoni, note biobibliografice întocmite de autor, postfaţă de Al. Călinescu, 272 p. (nr. 12);
          • Angela Marinescu, Probleme personale, note biobibliografice de Aurel Sasu, postfaţă de Mircea Martin, 280 p. (nr. 13);
          • Şerban Foarţă, Amor amoris, note biobibliografice de Aurel Sasu, postfaţă de Mircea A. Diaconu, 272 p. (nr. 14);
          • Gabriela Melinescu, Stări de suflet, note biobibliografice alcătuite de autoare, postfaţă de Mircea A. Diaconu, 272 p. (nr. 15);
          • Adrian Popescu, Ieşirea în larg, note biobibliografice alcătuite de autor, postfaţă de Ion Pop, 272 p. (nr. 16);
          • Cristian Simionescu, Ţinutul bufonilor, note biobibliografice alcătuite de autor, postfaţă de Mircea Martin, 304 p. (nr. 18);
          • Dorin Tudoran, Pisicuţ (Somnografii), note biobibliografice alcătuite de autor, postfaţă de Mircea Martin, 280 p. (nr. 19);
          • Dinu Flămând, Stive de tăcere, note biobibliografice alcătuite de autor, postfaţă de Mircea Martin, 232 p. (nr. 20).

          Anul trecut, pe 15 ianuarie, s-a lansat la Botoşani o colecţie de carte mai specială.
          Data spune pe jumătate despre ce e vorba: trebuie să fi fost ceva legat de Eminescu. De peste 20 de ani, din 1991, în oraşul presupus a fi al naşterii sale, în cadrul unor „Zile...“ aniversare, se atribuie un Premiu naţional de poezie care-i poartă numele.
          O iniţiativă în sine lăudabilă, de fapt cam stînjenitoare prin plasarea laureaţilor sub unic patronaj eminescian, pe deasupra în plină mizanscenă a acelor „Zile...“ festiviste, din al căror program nu lipsesc slujbele religioase şi pelerinajele în locuri bătute de piciorul „poetului naţional“...
          Dincolo de atari detalii, ediţiile s-au adunat unele după altele, şirul laureaţilor crescînd implacabil. Fiind vorba despre un premiu „de carieră“, „pentru întreaga operă“, ideea de a include în ceremonial şi cîte o carte recapitulativă nu putea să nu apară. Coordonatorul colecţiei lansate anul trecut, Gellu Dorian, poet botoşănean, principal organizator al „Zilelor...“ cu pricina, menţionează într-o notă că Ştefan Aug. Doinaş îşi dăduse în 1998 acordul pentru editarea unei asemenea antologii din opera sa (cf. Şt. Aug. Doinaş, Jucătorul de şah, nr. 7 din colecţie, p. 6). De ce abia în 2011? Poate că n-a putut fi mobilizat mai rapid bugetul necesar pentru publicarea unei serii cu toţi autorii, de la primul premiu şi pînă la zi. Pînă la urmă s-au găsit contributori, anunţaţi în fiecare volum: Primăria Botoşani, Consiliul Local şi Fundaţia Culturală Hyperion-C.B. Una peste alta, s-au rotunjit cele 20 de ediţii, s-au găsit fonduri şi organizatorii „Zilelor Eminescu“ au apelat la Editura Paralela 45 pentru publicarea colecţiei. Lucrate în vara-toamna 2010, pregătite pe rînd pentru tipar, cărţile au ieşit înainte de Anul Nou şi au ajuns pînă pe 15 ianuarie la Botoşani, inclusiv cea alcătuită în ultimul moment, în pripă, după ce juriul a transmis – în mare secret! – cine urma să fie laureatul ediţiei 2011.
          Iată-i pe toţi cei 20 de premianţi publicaţi în colecţie: Mihai Ursachi, Gellu Naum, Cezar Baltag, Petre Stoica, Ileana Mălăncioiu, Ana Blandiana, Ştefan Aug. Doinaş, M. Ivănescu, Cezar Ivănescu, Constanţa Buzea, Emil Brumaru, Ilie Constantin, Angela Marinescu, Şerban Foarţă, Gabriela Melinescu, Adrian Popescu, Mircea Dinescu, Cristian Simionescu, Dorin Tudoran şi Dinu Flămând, laureatul din 2011. Li s-a adăugat între timp, în ianuarie 2012, Ion Mircea, al cărui volum bilanţier urmează să apară în serie.
          Pînă în anul 2000, juriul a fost compus din Laurenţiu Ulici (preşedinte, autor – pare-se – al ideii premiului), Al. Călinescu, Mircea Martin, Ion Pop şi Cornel Ungureanu. După dispariţia celui dintîi, a fost cooptat şi Nicolae Manolescu.
          Apropo de cifre: cele 20 de ediţii de pînă în 2011 încununaseră 20 de laureaţi, însă colecţia editorială a fost lansată – totuşi – cu doar 19 titluri, al 17-lea fiind „sărit“ (cărţile fiind numerotate pe cotoare)! Motivul?: culegerea premiantului din 2008 n-a mai putut fi dată la tipar din pricina respectivului, şi anume Mircea Dinescu, iniţial de acord cu publicarea, după care s-a răzgîndit şi a refuzat să mai cedeze copyrightul, păstrînd „monopolul“ creaţiunilor sale pentru editura proprie. Ironie a soartei, atare lipsă la numărătoare menţine în actualitate frazele scrise pentru coperta a IV-a a tuturor culegerilor din serie de către Nicolae Manolescu înainte de decizia pentru 2011, cînd erau în pregătire pentru tipar doar 19 titluri (cu tot cu cel al lui Dinescu): „Iată o colecţie absolut necesară! Care nu are decît un singur cusur: e, prin forţa lucrurilor, incompletă. Cel de al douăzecilea poet, deocamdată necunoscut, îşi aşteaptă rîndul. Sper ca acest premiu să aibă viaţă lungă“. Micul joc, care nu face aluzie – poate – doar la autorul atunci încă nedesemnat ca laureat pe 2011, ci şi, într-un sens simbolic, la utopia lovinesciană a „geniului necunoscut“, mereu aşteptat la Cenaclul Sburătorul, a rămas pînă în ianuarie 2012 valabil: deşi al 20-lea nume, al lui Dinu Flămând, a devenit cunoscut în ianuarie 2011, colecţia a rămas, cu tot cu el, la doar 19 volume şi e încă în aşteptarea următorului, pînă să fie editat şi Ion Mircea...

          Cîteva glose la aspectul colecţiei şi al volumelor ei, fără să intru aici în comentarea efectivă a poeziei fiecărui autor.
          Ansamblul – trebuie spus – e impresionant: colecţia cu poeţi ocupă un întreg raft de bibliotecă! Masive, elegante în austeritatea lor grafică, culegerile premianţilor oferă o imagine consistentă – chiar dacă parţială – a evoluţiei postbelice a genului, ba chiar şi cu un rapel şi mai în urmă, în cazul începuturilor de la mijlocul anilor 1930 ale lui Gellu Naum, cel mai vîrstnic laureat (născut în 1915, avea 77 de ani cînd a primit al doilea Premiu Eminescu). Avansînd pe firul istoriei literare, următorii sînt Ştefan Aug. Doinaş, „cerchistul“ sibian din juneţe (n. 1922), apoi „reformatorii“ prozaizanţi Petre Stoica şi M. Ivănescu (n. 1931), apoi „şaizecişti“ şi „şaptezecişti“ – sau cum vor mai fi categorisiţi – precum (grupaţi după anii de naştere) Cezar Baltag, Ilie Constantin, Cristian Simionescu şi Emil Brumaru (n. 1939), Ileana Mălăncioiu (n. 1940), Constanţa Buzea, Angela Marinescu, Mihai Ursachi şi Cezar Ivănescu (n. 1941), Ana Blandiana, Gabriela Melinescu şi Şerban Foarţă (n. 1942), Dorin Tudoran (n. 1945), Adrian Popescu şi Dinu Flămând (n. 1947), Mircea Dinescu (n. 1950). Mai puţin longevivi, alţi colegi ai lor de eşalon literar, poate la fel de merituoşi, n-au mai putut fi onoraţi cu Premiul Eminescu, acordat doar autorilor în viaţă. Dintre laureaţi, şapte au plecat ulterior spre o lume mai bună: Naum, Doinaş, Stoica, M. Ivănescu, Baltag, Ursachi, C. Ivănescu.
          Deşi au un firesc caracter retrospectiv, de „revizitare“ a carierelor fiecărui premiant, culegerile din colecţie nu urmează o reţetă unică. Ediţiile postume au fost alcătuite fie de Gellu Dorian, cu pornire de la anterioare selecţii antume, datorate – deci – autorilor înşişi, fie de legatarii testamentari, ca în cazurile Naum şi Ursachi, antologaţi de Simona Popescu, respectiv Daniel Corbu. Alţi doi poeţi au cedat alcătuirea cărţilor lor de „premianţi Eminescu“ unor mai tineri colegi: cazurile M. Ivănescu (încă în viaţă în 2010, cînd spuneam că s-au pregătit antologiile pentru tipar; avea să se stingă pe 21 iulie 2011) şi Angela Marinescu, selectaţi de Ioan Radu Văcărescu, respectiv Gellu Dorian, cu acordul autorilor. Volumul Ileanei Mălăncioiu nu e o selecţie din ansamblul scrierilor sale, ci o reeditare doar a Arderii de tot (1976). Restul cărţilor din colecţie sînt antologii noi sau revizuite, unii laureaţi urmînd cronologia volumelor pe care le-au semnat de-a lungul anilor, alţii reorganizîndu-şi scrierile fără să mai marcheze primele publicări. Cîţiva adaugă la urmă texte recente, inedite. Dorin Tudoran decide invers: plasează un grupaj de poeme din ultimii ani în deschidere, înaintea selecţiei din volumele mai vechi.
         Figură aparte face Şerban Foarţă, a cărui Amor amoris e o rearanjare regizorală a poeziilor sale la temă, după mai restrînsa versiune din Ethernul pheminin (2004; nota editorială din Amor..., p. 6, conform căreia „Cartea de faţă conţine poeme inedite“, e cel puţin în bună parte inexactă), cu pretextul anunţat într-un paragraf liminar: dacă premiul care i s-a acordat poartă numele lui Eminescu, autorul îi va „închina“ aceluia primul poem din carte, care „nu putea fi (aş zice: fatalmente) decît unul erotic“, drept pentru care, „Tonalitatea (muzicală) a uverturii fiind aceasta, am socotit ca, din raţiuni de unitate, să-mi continui, pînă la capăt, partitura în cheia, timbrul şi registrul amintite“; încît „Această carte nu e o crestomaţie“ (p. 7) – ci o culegere tematică, de „poeme de amor“: subtile, amuzante, încîntătoare, pe atît de extinsa gamă de stilistici „foarţiste“, începînd cu variaţiunea la Atît de fragedă din amintitul prim poem, un... Eminescu sărutînd-o pe Mite, cu motto din Veronica Micle!...
          De remarcat şi notele biobibliografice alcătuite de autori, de îngrijitorii de ediţii sau de Aurel Sasu (de fapt, preluări din Dicţionarul biografic al literaturii române al aceluia, apărut la Paralela 45, 2 vol., 2006), ca şi postfeţele explicative semnate de membrii celor două jurii botoşănene (cel amintit şi un al doilea care votează un premiu anual pentru volume de debut în poezie): şase de Mircea Martin, cinci de Mircea A. Diaconu ş.a.m.d.

          Pe scurt: o preafrumoasă colecţie cu poeţi...*

Text publicat iniţial on-line, în revista virtuală ArtActMagazine/www.artactmagazine.ro, nr. 117, 31 martie 2011; versiune revizuită

          * Încă două paragrafe critice, unul despre Premiul Eminescu, celălalt privitor la colecţia de cărţi:
         Cu totul nefericită e ideea ca înaintea fiecărei ediţii organizatorii să anunţe public numele a cinci poeţi „nominalizaţi“, ceea ce, după decizie, îi pune pe cei patru necîştigători într-o situaţie jenantă. Dacă selecţia ar depinde de cărţi apărute recent, alcătuirea unei „liste scurte“ ar mai avea oarecare justificare. Aşa, în cazul unei distincţii – spuneam – tip „opera omnia“, e absolut inutilă menţionarea a patru „perdanţi“, unii dintre ei nemaiapărînd în următorul set de „catindaţi“, peste un an, de unde o întrebare legitimă privitoare la criteriile avute în vedere: de ce au mai fost recunoscuţi ca îndeajuns de merituoşi pentru a putea cîştiga, pentru ca apoi aprecierea să le fie retrasă?! Iată cîteva nume de „nominalizaţi“ nelaureaţi: Nora Iuga, Ovidiu Genaru, Nicolae Prelipceanu sau Vasile Vlad – poeţi care ar fi meritat şi ei, categoric, premierea (şi nu am la îndemînă o listă completă). Din raza de selecţie par să lipsească şi alţi poeţi: oare vor fi fost „nominalizaţi“ cîndva Nina Cassian, Gheorghe Grigurcu, Constantin Abăluţă, Grete Tartler, Andrei Codrescu şi alţii la fel de îndreptăţiţi?; ori, atîta timp cît s-au aflat printre noi, o Maria Banuş (m. 1999), un Geo Dumitrescu (m. 2004)?; ori cei mai valoroşi poeţi români de expresie germană sau maghiară?
       În sfîrşit – două mici erori onomastice: Doinaş îşi prescurta întotdeauna cel de-al doilea prenume de autor ca „Aug.“, nu-l folosea integral, „Augustin“, cum îi este acum atribuit; şi nici opţiunea pentru „Mircea“, şi nu pentru obişnuitul „M.“ Ivănescu nu ni se spune cui îi aparţine – autorului, îngrijitorului culegerii sau editurii?...

 

Ion Bogdan Lefter

Colecţie cu poeţi

» anul XXIII, 2012, nr. 9 (268)