Portrete de scriitori maghiari din România

Győrffy Gábor


          Traiectoria ştiinţifică a istoricului literar şi profesorului universitar clujean Cseke Péter a fost determinată în mare măsură de impresiile din viaţa cotidiană acumulate în prima parte a carierei sale. Fiind ziarist timp de peste două decenii la săptămânalul Falvak Dolgozó Népe (Lumea satelor) – gazetă din Bucureşti având subredacţii la Braşov, Cluj, Oradea şi Satu Mare –, a cunoscut îndeaproape viaţa satului transilvănean, reflectată în reportaje sociografice de mare valoare. Această acumulare în timp a contactului cu realităţile zilnice l-a condus spre o concluzie care îi va determina preocupările din deceniile următoare, anume faptul că prezentul poate fi înţeles numai prin investigarea paralelă şi analiza critică a trecutului. După căderea regimului comunist a devenit redactor al prestigioasei reviste clujene Korunk şi profesor în învăţământul superior, abordând cu obiectivitatea omului de ştiinţă problematica paradigmelor vieţii minoritate, prin prezentarea atât a continuităţii tradiţiei istorice, cât şi a noilor perspective legate de statutul minorităţilor în Europa unită.
          După ce a practicat aproape toate genurile jurnalistice şi beletristice – predând studenţilor de la Jurnalism aceste genuri –, după ce a realizat timp de patru decenii investigaţii ştiinţifice (sociografice, istorice, de istoria culturii şi literaturii, cronici literare, eseuri, studii monografice), profesorul Cseke a simţit nevoia să elaboreze un panteon literar propriu, în noul volum – al 27-lea!: Védjegyek: Íróportrék – ellenfényben (Personalităţi marcante: Portrete scriitoriceşti – în lumină difuză), Cluj: Kriterion, 2011. Autorul nu intenţionează să scrie numai pentru breasla istoricilor literari, ci încearcă să apeleze la un auditoriu de mai largă rezonanţă. Are convingerea că prin portretele sale scriitoriceşti – „luminate“ în anumite cazuri şi prin „prisma“ dosarelor Securităţii – poate să îşi atingă scopul, anume că cercetările privind analiza critică a trecutului nu trebuie uitate în sertare, ci din contră, trebuie folosite în proiectele viitoare ale Europei.      
          Panteonul literar personal este de fapt o istorie literară aparte, ale cărei figuri se înşiră de-a lungul unei idei care şi-a pus amprenta asupra întregii activităţi a autorului: ideea cercetării rădăcinilor istorice ale trăirilor şi simţămintelor legate de viaţa minoritară, a modurilor de abordare teoretică şi a posibilităţilor de organizare a comunităţii. În acelaşi timp, prin multitudinea de abordări personale, din care se desprinde însă caracterul general al epocilor, volumul se dezvoltă constituind un cadru în care se poate studia istoria ideilor şi mentalităţilor legate de conceptele de interpretare a vieţii minoritare.
          Trăsătura comună a personalităţilor prezentate în volum a fost tocmai preocuparea faţă de soarta comunităţii maghiare din România, pe care au servit-o cu mijloacele specifice – literare, instituţionale sau chiar politice – pe care le-au avut la dispoziţie, respectiv în măsura în care autorităţile le-au permis acest lucru în diferitele perioade istorice. În acest sens, lucrarea reprezintă un arc de timp care cuprinde – dintr-o perspectivă deseori legată de prezent – o perioadă istorică care începe cu Primul Război Mondial şi se termină după căderea comunismului, de la Kós Károly până la Sütő András.
          Prin portretele de scriitor selectate, cartea este o sinteză biografică bazată pe studiile anterioare, care aveau ca temă schimbările de paradigmă ale gândirii legate de viaţa minoritară. Însă, spre deosebire de acestea, volumul de faţă se focalizează asupra fenomenului dintr-o altă perspectivă, aceea a istoriilor personale ale oamenilor de litere, care într-un fel sau altul au devenit – aşa cum sugerează şi titlul volumului – adevărate modele ale unei perioade istorice sau generaţii. Aceştia au marcat, atât prin opera lor, cât şi prin implicarea în viaţa comunităţii, câte un moment al afirmării identităţii maghiarimii. În acest fel, fiecare portret ascunde o fărâmă de istorie, nu numai personală, ci şi colectivă, căci istoriile individuale au în acest caz o valoare simbolică.
          Portretele se succed în ordinea cronologică a generaţiilor din care scriitorii au făcut parte. Autorul a avut legături personale cu aproape toţi cei pe care îi prezintă în volum. Unii dintre ei, precum Jancsó Elemér, Balogh Edgár sau Szabó T. Attila, i-au fost profesori la facultate, alţii l-au îndrumat în cursul muncii sale de ziarist, precum Beke György, de care l-a legat o prietenie strânsă.
          În prefaţa volumului, autorul prezintă succint, fără a intra în detalii, acele circumstanţe care, pe de o parte, l-au împiedicat, pe de altă parte l-au ambiţionat în cursul muncii de cercetare. A realizat primele studii legate de modelele vieţii minoritare din perioada interbelică în cea mai dură eră a regimului comunist, atunci când orice tematică ce contrazicea directivele politicii de asimilare dictate de partid s-a lovit de opoziţia cenzurii. După schimbarea de regim din 1989, sistemul democratic a creat posibilitatea unei regândiri a relaţiei dintre putere şi societate, minoritate şi majoritate, stat şi naţiune. Însă perioada de tranziţie care a urmat a găsit nepregătită intelectualitatea maghiară din România, care nu dispunea de fundamentul teoretic pentru a găsi soluţii viabile privind strategiile de autoapărare. Lucrările din anii 1990 ale profesorului Cseke s-au născut din conştientizarea acestei nevoi, care nu şi-a pierdut actualitatea nici în zilele noastre. Aşa cum subliniază autorul, spre deosebire de restricţiile epocii trecute, în condiţiile libertăţii (aparent) absolute de astăzi ne confruntăm cu un fenomen care poate deveni la fel de periculos: capcanele abundenţei informaţionale a secolului al 21-lea ar putea să degradeze cercetările legate de moştenirile trecutului într-un domeniu ştiinţific restrâns. Pentru a evita acest lucru – afirmă el –, moştenirea culturală, înainte de a fi inclusă în patrimoniul literar, trebuie să devină o forţă spirituală activă, fără de care nu există progres bazat pe valori.

 

Győrffy Gábor

Portrete de scriitori maghiari din România (Cseke Péter, Védjegyek: Íróportrék – ellenfényben [Personalităţi marcante: Portrete scriitoriceşti – în lumină difuză], Cluj: Kriterion, 2011

» anul XXIII, 2012, nr. 8 (267)