Eminescu, Poezii – Poésies, prezentare şi traducere de Jean-Louis Courriol, ediţie bilingvă, română/franceză, Editura Paralela 45, Éditions Jacqueline Chambon, 2000. Ce mai poate astăzi să-i spună Eminescu unui cititor franceză, ne-am putea întreba, cu autoderiziunea care ne caracterizează, văzînd volumul de poezii ale lui Eminescu în franceză. Răspunsul stă în traducere. Eminescu este un mare poet, răspunde francezul J.-L. Courriol, şi trebuie tradus nu la litera textului, ci în spiritual acestuia. Într-o incitantă prefaţă – alta la fel de polemică n-am mai văzut: atît la adresa traducerilor minuţios-criptice, cît şi la adresa mediului francez de receptare, care, spune profesorul Courriol, refuză poezia, refuză autorii români care nu au fost „disidenţi“ şi, pe deasupra, îi socoteşte drept „depăşiţi“ pe autorii din alt secol decît cel strict în derulare –, traducătorul îşi argumentează felul cum l-a transplantat pe autorul Luceafărului în limba franceză. şi anume, observînd că traducerile anterioare din Eminescu au ermetizat poemele şi le-au făcut, adesea, să pară producţiunile unui agramat, profesorul J.-L. Courriol propune o traducere, cu ritm şi rimă, traducere ce are drept unică ambiţie de-a fi lizibilă şi coerentă. Ca omagiu adus lui Eminescu şi ca momeală pentru publicul francez, traducătorul include, drept o a doua prefaţă, poemul sorescian „Trebuiau să poarte un nume“. Menţionăm că Sorescu a fost un alt mare poet pe care profesorul din Lyon l-a tradus – în momentul de faţă, în librăriile din Paris poate fi cumpărat, în traducerea de data asta în proză, volumul Sorescu, Paysan du Danube, apărut în 2006 la aceeaşi foarte bună editură Jacqueline Chambon. şi poemele eminesciene, şi acelea soresciene şi-au păstrat, în versiunea lui J.-L. Courriol, frumuseţea şi misterul. (P.)    

 

P.

Eminescu, Poezii – Poésies. Prezentare şi traducere de Jean-Louis Courriol, ediţie bilingvă, română/franceză. Editura Paralela 45, Éditions Jacqueline Chambon, 2000

» anul XXIII, 2012, nr. 8 (267)