Frontieriştii, istoria recentă în mass-media, de Brînduşa Armanca (ediţia a doua revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2011) este o carte de învăţătură pentru studenţii de la jurnalistică, la prima vedere. O carte despre trecutul nostru recent, socialist, şi despre costurile lui în vieţi umane, despre oamenii care au încercat să treacă graniţa şi, fie au reuşit, caz fericit, fie nu, şi în ce fel şi-au plătit nereuşita: înecaţi în Dunăre, împuşcaţi cînd încercau să treacă graniţa, returnaţi după ce au trecut-o etc. Reconstituirile au fost făcute prin mijloacele de investigaţie jurnalistică, prin interviu, mărturii, coroborare de informaţii etc. Autoarea reconstituie cîteva cazuri celebre, cum ar fi acela, destul de misterios, al Nadiei Cămăneci, care a trecut graniţa în 1989, sau cazul formaţiei „Phonix“, care a ieşit din ţară cu camionul. Emoţionante sînt nu numai fragmentele de interviuri cu celebrităţi, de exemplu cu Banu Rădulescu şi cu Ioan Holender, ci şi documentarele pe cazurile unor anonimi, oameni de la talpa ţării care nu au mai putut îndura situaţia din patria devenită comunistă şi au plecat cu riscurile de rigoare; de exemplu, pentru aceia care treceau Dunărea înotînd, că se vor îneca în Dunăre, ceea ce s-a şi întîmplat, nu de puţine ori, după cum rezultă din documentele reproduce în carte. Cartea se citeşte uşor şi poate fi folosită ca un manual din care scoatem regulile investigaţiei jurnalistice de teren. Prin substanţa ei însă, este într-adevăr o carte de istorie a nu de mult decedatului sistem comunist. Am citit-o cu o strîngere de inimă şi pentru că am avut frontierişti în familie, şi pentru că e vorba despre întîmplări dureroase în sine. M. P.     

M. P.

Brînduşa Armanca, Frontieriştii, istoria recentă în mass-media. Ediţia a doua revăzută şi adăugită, Bucureşti: Editura Curtea Veche, 2011

» anul XXIII, 2012, nr. 8 (267)